Înainte de urcare am întâlnit o tânără
localnică misionară. Pentru că n-am acceptat pliantul oferit, m-a întrebat unde
cred că se va duce sufletul meu după ce voi muri. Neavând altceva mai urgent de
făcut, am promovat puţin libertatea de gândire şi relativitatea adevărului în
privinţa ideologiilor spirituale. Cred că n-am avut prea mult succes pentru că
la final m-am trezit cu pliantul în mână. :)
Aerul puţin răcoros de munte,
soarele care a alungat ceaţa şi briza uşoară care sufla au creat o atmosferă
foarte plăcută. Am fi putut rămâne mult timp în vârf dacă am fi avut mai multe
provizii. Ulterior am aflat că foarte rar se prind zile senine şi călduroase în
mijlocul toamnei, în acea zonă.
Şi totuşi, dacă sufletul meu va
mai exista după moarte, cred că aş vrea să meargă la munte şi să admire în
continuare priveliştea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu