Vă plac poveştile cu fantome? Am auzit câteva în copilărie, dar nu m-au impresionat. De fapt, pe mine rar mă impresionează ceva. Am experimentat prea multe lucruri ca să mai rămân “mască”.
Aşadar, credeţi că există fantome? Am ameninţat o rudă apropiată că o voi bâtui dacă nu pune Cradle of Filth la înmormântarea mea. Singura reacţie pe care am obţinut-o a fost un hohot de râs. Ei bine, să vedem cine râde la urmă.
Să vă spun o poveste. E plină de fantome invizibile, cu sens figurat.
A fost odată ca niciodată... de fapt ăsta e un nonsens. Nu ştiu de ce încep basmele aşa de stupid. Nu-mi vine să cred că tradiţia transmiterii pe cale orală a păstrat nealterată această formulă de început. Să revin: a fost odată, în timpuri demult apuse, o sclavă – vă rog insistent să nu vă gândiţi la telenovele, mai degrabă la Lexx – a voinţei celor care îi acordau mai multă atenţie decât credea că merită. (La un aşa început... v-am spulberat deja speranţa la un happy-end.)
Într-o bună zi, eroina poveştii – să-i zicem Ligia (ştie monsenior Sienkiewicz de ce) -, plictisită de moarte de monotonia cu care se scurgeau evenimentele, a decis să i-a taurul de coarne şi a trimis un mesaj cavalerului ioanit pe care-l ştia de la primele turniruri. Surpriză: bufniţa nu s-a rătăcit – ca cea a familiei Weasley – şi răspunsul a venit cu promptitudine. Şi el – să-i zicem Lancelot (ştie Guinevere de ce) – a fost de acord cu o escapadă în natură, unde să-şi poată scoate paloşul din teacă în scopul de a speria animalele mai puţin înzestrate.
Ştiţi reclama aia la Sprite, nu? Printre copaci... bing-bang! Fix aşa a apărut fantoma. Pe neaşteptate, înconjurată de un val de ceaţă şi de un hohot de râs. “Credeaţi că scăpaţi de mine?” zise fantoma. “Păi poxipolul e mic copil pe lângă adezivitatea mea.”
Iar Ligia şi Lancelot i-au dat bice şi s-au îndepărtat cât mai degrabă cu putinţă de meleagurile bântuite de fantome mai nebune şi mai neastâmpărate decât ei (dacă într-adevăr se va dovedi în instanţă că au pledat cinstit).
The end
P.S.: Morala e că orice fantomă te bântuie atunci când te aştepţi mai puţin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu