Ce-mi plac oamenii care pun
citate pe Facebook. :) Mai ales dacă au numai ghilimele. Cred că vor să ne facă
să ghicim ale cui sunt. Dacă sună bine, poate-s ale lor. Dacă nu... nu ştiu,
frate... avea ghilimele? Avea!
Mai pui o poză, mai pui un citat
şi aşa dovedeşti lumii că exişti. Oare?
Mă uitam în jurul meu în tramvai.
Şi ce să vezi? Cei mai mulţi - de obicei ăştia sub 30 de ani, dar să nu-i excludem
pe ceilalţi, că sunt destui – derulează pe Facebook, dar nu aşa, de parcă ai
citi o carte, cu interes. Doar e plin de “ilustraţii” – citatele sunt mai rare.
Nu, ei derulează pe fast forward, de
parcă ar avea sabia lui Damocles deasupra capului. Tot pentru cei sub 30 de
ani: sabia asta e un fel de făcăleţ. Stăteam şi mă gândeam: “Poate nu citesc eu
destul de repede. Uite, alţii studiază textul în 0.2 secunde/pagină. Dar şi
pozele la fel? Bine, poate în 0.3 s. Dacă nu sunt nuduri... n-au cum să se uite
o secundă întreagă.” Până la urmă am tras concluzia că oamenii ăştia fac
gimnastică la degetul mare. Să nu le amorţească opozabilul. Ca efect secundar,
nici dureri de cap de la unele citate nu au.
De asta am curaj să-mi scriu
părerea. Pentru că nu o va citi nimeni. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu