Ce-am văzut pe Magic FM... nu, nu colinde; nici pozele cu moşul ochelarist. Au lansat concursul “Scrie-i lui Moş Crăciun". Au şi premii, nu glumă. Frigiderul m-ar interesa mai mult. Nu că n-aş avea loc în ăsta, dar s-a cam uzat şi fizic, şi moral. Poate voi participa şi eu, numai să mă lovească inspiraţia în moalele tălpii.
M-a frapat un fragment din scrisoarea unui adult: “Te iubesc ştiu că exişti şi am încredere în tine!!!” (erau mult mai multe semne de exclamare, dar n-am reuşit să le număr). Probabil că autorul vroia să fie original. E greu de crezut că la o vârstă înaintată (spunea că are nepoţi) mai crede cineva în Moş Crăciun.
Indiferent dacă noi credem sau nu, ce le spunem copiilor?
Pe de o parte, de ce să minţim copiii? Ne-ar fi recunoscători pentru cadouri ştiind că provin de la noi, în urma zecilor de ore muncite cu gândul la ei.
Pe de altă parte, de ce să îi privăm de o imagine feerică a copilăriei? Să creadă că lumea e un loc frumos, cu spiriduşi, zâne şi, de ce nu, Moş Crăciun. Au timp la maturitate să se lovească de contrariu.
Personal, prefer să-i spun adevărul, ca să construiesc o bază a încrederii. Să ştie că nu l-am păcălit niciodată, nici măcar în copilărie şi că se poate baza pe mine. Lumea reală poate fi o imagine paradisiacă atunci când omitem ştirile cu topoare în cap şi babe violate, precum şi majoritatea ştirilor de pe alte posturi (adică tot pline de violenţă). Mai bine îl obişnuiesc treptat să înfrunte realitatea decât să dea cu capul de ea la vârsta adolescenţei sau, mai rău, ca adult. Să fii pregătit din timp nu-ţi inhibă dezvoltarea creativităţii. Poţi să-ţi imaginezi că trăieşti într-o lume de basm fără să crezi că ea există într-adevăr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu