Ca să-i răspund lui Cătălin la întrebarea “De ce ne prinde Facebook-ul" (de fapt nu m-a întrebat, dar îmi place să mă bag în seamă, ca orice pitic de pe creier convins că se află pe tarlaua lui proprie şi personală): nu, nu mă prinde. Nici măcar cu săgeata albastră camuflată în tgv.
În privinţa numărului de utilizatori ai acestei reţele de socializare: chiar 500 de milioane? Există aşa de multe persoane cu PC şi conexiune la Internet? Din aproximativ 6,9 miliarde n-ar fi chiar aşa de mulţi, doar un amărât de 7%. Sau poate şi-au făcut conturi multiple. :) În orice caz, pot paria că sunt destui în situaţia mea.
Situaţia, situarea şi saturarea de care vreau să vă spun e simplă: mi-am amintit că am cont pe Facebook. Mai degrabă aveam. Nu ştiu la cât timp de la ultima utilizare se închide. Apăruseră hi5 şi nu mai ştiu ce site-uri pe care puteai încărca albume foto. Nu le-am dat nici o atenţie. Am zis că faze din astea cu oracole şi alte prostii sunt pentru gimnaziu sau cel mult pentru liceu. Nici “marea reţea de socializare" nu mă interesează. Mi-am făcut cont numai ca să văd nişte poze de la reuniunea de 10 ani de la absolvirea liceului.
Eu prefer comnicarea personală, cât mai directă, de tip face-to-face, ear-to-ear şi alte părţi, membre şi organe. În cel mai rău caz, dacă nu ne putem vedea, atunci ne auzim la telefon. Şi ca să nu-l trezim pe “micul terorist” mai folosim sms-uri. Eh, tot pentru a evita zgomotul, mai ales noaptea, mai deschid un Yahoo Messenger, folosit şi pentru avantajul costului redus în comparaţie cu convorbirile telefonice internaţionale. Îndepărtându-mă de comunicarea personală ajung la mIRC, bloguri şi forumuri. Acestea din urmă sunt cele mai impersonale, ca şi când ai ieşi cu portavocea în piaţă. Foarte puţini te bagă în seamă. Facebook intră tot în categoria comunicării impersonale. Chiar dacă îi cunosc pe toţi prietenii, tastând de zor se pierde mult din familiaritatea discuţiei.
Mediul online e util în anumite cazuri, pentru a comunica rapid, pentru a transmite pachete de informaţii multimedia ce nu pot fi transmise telefonic (de exemplu: poze, fişiere audio, video, documente). Eventual îl mai folosesc pentru a cunoaşte persoane noi, relaţia putând continua în viaţa reală, de comun acord.
Nu înţeleg de ce foarte multe persoane pun un aşa de mare preţ pe mediul de comunicare online. Unii chiar preferă să se închidă între patru pereţi cu o “fereastră” virtuală decât să se confrunte cu probleme reale. Ar fi trist să fie chiar 500 de milioane.
Când aţi fost ultima dată la o terasă sau la cinema cu prietenii? Dar la iarbă verde?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu