Vecinii s-au gândit dis-de-dimineaţă să mă colinde. Nu la uşă, la pereţi. Credeau că poate duc lipsă de aparatură hi-fi sau colinde înregistrate şi şi-au făcut milă de viaţa mea liniştită. Au dat volumul mai ceva ca la bairamurile cu manelişti care ne poluează fonic mai ceva decât petrolul distruge fauna marină.
Să nu credeţi că nu-mi plac colindele. Sunt multe cântece frumoase. Chiar dacă nu-mi amintesc versurile, am reţinut melodiile. Însă îmi place să le aud în mod tradiţional, în ajunul Crăciunului, din gurile unor copii veseli. Sau acasă/la serviciu într-o atmosferă de sărbătoare. În nici un caz prin porii pereţilor spongioşi de la nişte celenterate surde!
După vecini a venit popa să colinde. Din păcate, mi-a trezit râsul care era rupt în două de oboseală. A fost scurt că mai avea de săltat bani din încă vreo câteva sute de părţi. Ce serviciu! Intri, spui 2-3 vorbe din uşă, salţi mălaiul şi fugi la prostit alţi creduli. Şi ne mai mirăm de ce merge prost în România... Gata, nu mai critic lumea că e sărbătoare. Crăciun fericit şi sarmale vesele! Că porc vesel n-am mai văzut de mult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu