Cum vine iarna, cum ne lovim de o aglomeraţie de nedescris, de un trafic infernal şi de un ger pătrunzător. Dar partea frumoasă e că putem admira peisajul îmbrăcat festiv, cu straturi de zăpadă din ce în ce mai mari.
Deocamdată ne bucurăm că râsul nu poate alerga prin zăpadă, că ne-ar fi luat imediat la ţintă cu bulgări cât casa. E foarte vesel de fiecare dată când îl scoatem, de parcă ar fi de viţă canadiană, născut cu lopata de zăpadă în mână.
luni, 20 decembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Primăvara
De sub pătura de nea a ieșit un ghiocel , Iar o mic ă viorea s-a întins încet spre el. Mii de rândunele peste dealuri vin Și râul de...
-
Primul lui avocado: A reacţionat complet neprevăzut la un fruct delicios, bogat în potasiu, fibre şi vitamine (B, E, K). Vouă ce nu v...
-
Nu m-am mutat în Siberia. Nici măcar în Canada. Doar decorul poveştilor din imaginaţia mea s-a transformat într-o uriaşă zonă troienită. Un...
-
Asta se întâmplă când râzi prea mult: râs în hohote .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu