Haruki Murakami – “După cutremur”

Ca să ne înţelegem mai bine unii cu alţii trebuie să conştientizăm mai multe aspecte ale naturii umane. În colecţia de povestiri “După cutremur”, a lui Haruki Murakami, putem observa cum un dezastru natural – devastatorul cutremur din Kobe – influenţează indirect şi în moduri diferite câteva persoane.

Indiferent dacă au pierdut membri ai familiei, prieteni ori cunoscuţi sau dacă nu aveau nici o legătură afectivă cu victimele, personajele ilustrează câteva feluri de reacţii în faţa factorilor externi necontrolabili. Ne sunt zugrăvite succint stări de spirit provocate de aflarea producerii cutremurului:

-          indiferenţa unui agent de vânzări de produse de lux, care duce la un divorţ neaşteptat;

-          singurătatea apăsătoare a unui pictor pasionat de arta construirii focurilor de tabără, în urma decesului soţiei sale;

-          dorinţa de a-i ajuta pe supravieţuitori prin donarea de provizii – în cazul unei membre a unui cult religios;

-          indecizia unei doctoriţe de a afla dacă fostul ei soţ a murit;

-          căderea psihică a unui recuperator de creanţe singuratic;

-          neliniştea unui scriitor în legătură cu eventualitatea pierderii părinţilor care îl dezmoşteniseră, nemulţumiţi de alegea carierei sale.

Scriitorul, laureat al premiului Kafka, reuşeşte să construiască povestiri realiste în jurul acestor idei, neuitând să ne răsfeţe cu neaşteptate răsturnări de situaţie şi cu finaluri deschise. Cartea are ingredientele necesare pentru a ne menţine nivelul atenţei ridicat: aventuri în concedii, poveşti de dragoste, prietenii durabile, obiceiuri culturale specifice, citate filosofice şi situaţii hilare.

Ce am învăţat din această carte? Că unii oameni aleg să acţioneze, să încerce să schimbe ceva în bine. Că alţii abia reuşesc să-şi revină din şoc. Iar pentru o parte dintre ei nu se mai poate face nimic. Eu cred că e important să încercăm să fim în primul grup, să dăm dovadă de un caracter puternic. Şi nu doar în situaţii extreme. În fiecare zi apar noi provocări, ocazii de a ne dovedi în special nouă înşine că putem fi mai buni. Iar dacă ratăm vreo oportunitate, trebuie să fim optimişti. Ni se va oferi şi o a doua şansă de a reuşi. Mai ales dacă facem tot posibilul să ieşim din anonimatul mediocrităţii. Uneori ne asumămi riscuri, în funcţie de gradul nostru de adaptabilitate. Alteori preferăm să acţionăm în cadrul limitelor impuse de multitudinea de factori externi care ne influenţează vieţile.

“Night Angel” de Brent Weeks

Nu sunt fan al literaturii contemporane, dar am găsit o serie fantasy deosebit de captivantă.

Brent Weeks pare să se fi inspirat din Warcraft, dar a creat concepte noi, cum ar fi wetboy, kakari, compulsion earings. Nu vreau să vă stric surpriza. Vă las să le descoperiţi singuri, treptat. Eu am inceput cu ultimul volum din greşeală, pentru că erau numerotate invers. Aşa că am avut plăcerea de a mă lămuri abia la sfârşitul primului volum (“The Way of Shadows”) de ce s-au întâmplat toate evenimentele în ordinea stabilită de autor. Oricum eram obişnuită cu cronologia inversă din “Star Wars”. J E bine să păstrezi un sistem care funcţionează la parametri optimi.

Eroii din seria “Night Angel” provin din medii sociale diferite, iar destinele lor se intersectează în moduri surprinzătoare. Cele trei cărţi sunt pline de acţiune şi de imagini şocante, caracteristice unui ev mediu dominat de magie. Se spune că tuturor le plac poveştile, mai ales cele cu elemente fantastice. Doar aşa am fost obişnuiţi din copilărie. :)

Eroul principal, Kylar Stern, e un asasin cu puteri neobişnuite, care îşi salvează prietenii de invadatori şi care este manipulat şi constrâns să facă lucruri inacceptabile prin prisma conştiinţei sale. El se îndrăgosteşte de o fată simplă, dar care radiază de bunătate. Evenimentele socio-politice îi împiedică să fie împreună şi ajung în postura de marionete potrivite planurilor marilor jucători.

Durzo Blint este un personaj controversat, a cărui adevărată origine o descoperim la sfârşitul primului volum. Guinevere Kirena conduce mafia din Cenaria timp de două decenii şi conduce rezistenţa împotriva Khalidorului. Logan Gyre refuză tronul când singura modalitate de a-l obţine e o căsătorie de convenienţă şi supravieţuieşte într-o închisoare de maximă securitate fără să se dezumanizeze, după cum vedem in “Shadow’s Edge”. Dorian Ursuul renunţă la tron, dar tot ajunge rege-zeu al Khalidorului doar pentru a-şi salva prietenii de un sfârşit apocaliptic. Viridiana Sovari este un asasin care reuşeşte să îl omoare pe Garoth Ursuul, dar cu un preţ enorm de mare atât pentru ea, dar şi pentru Kylar. Solonariwan Tofusin este un prinţ care renunţă atât la tron, cât şi la marea lui iubire pentru a-l instrui pe viitorul High King. Mai sunt multe alte personaje secundare zugrăvite cu măiestrie de Brent Weeks. Un rezumat prea cuprinzător i-ar nedreptăţi pe cei care îşi doresc să citească trilogia.

Pe lângă firul epic imposibil de abandonat, psihanaliza pătrunzătoare şi elementele de strategie militară, în ultimul volum, “Beyond the Shadows” m-a surprins în mod plăcut şi stilistica utilizată. Autorul şi-a permis să mai presare pe ici, pe colo descrieri, comparaţii şi metafore capabile să taie respiraţia cititorului. De exemplu: “Kylar moved through the trees like the breath of a vengeful god.” Sau: “ethereal flames burning like holes in the cloak of heaven”; “The swords rang together in the staccato melody that would climax in death.”

 Ecranizarea cărţii “Ender’s Game” am aşteptat-o mai mult de 15 ani. Sper să nu dureze la fel de mult în cazul seriei “Night Angel”. Ar trebui foarte multe efecte speciale complicate, dar am încredere în dezvoltarea exponenţială a tehnologiilor grafice.