Festivalul medieval de la Suceava – partea întâi

Anul acesta am fost la festivalul medieval de la Suceava. Partea din program care ne-a convins să mergem a fost “lupte cu săbii şi topoare”. Până când au început, eu am crezut că va fi ceva demonstrativ. Apoi s-au anunţat echipele HMB (historic medieval battle) şi a început competiţia internaţională, cu arbitru. Poate a fost totuşi ceva gen wrestling. A trebuit să plecăm înainte să-mi dau seama dacă într-adevăr se băteau pe bune.

Micuţul nostru a fost încântat de toate armele expuse. Mai ales că a avut voie să tragă şi el cu arcul. Cu tunul nu se putea. Probabil se consumaseră deja toate ghiulelele. Programul pentru copii a inclus magie, teatru de păpuşi, spectacol cu baloane uriaşe.

În postarea următoare vom explica “oaia decapitată”.

Efecte speciale luminoase – ce face Sf. Ştefan?

Dacă m-aş fi chinuit să adaug efecte speciale în programe de prelucrare grafică, mă îndoiesc că ar fi ieşit aşa de bine. Fără intenţie, am obţinut în poză o reflexie ciudată pe tabloul lui Ştefan cel Mare. Oare erau ţigări aşa de subţiri acum 500 de ani? Sau confiscau narghilele în urma bătăliilor cu turcii?

Minigolf la 3100 m adâncime

Anul acesta ne-a plăcut noul traseu de minigolf din salină. Nu era în urmă cu doi ani, când fuseserăm ultima dată. Micuţul a câştigat de trei ori. Probabil că regulamentul normal ar fi fost să lovim pe rând, până înscriem. Noi ne-am gândit să folosim doar câte o lovitură. Probabil că temperatura scăzută (aprox. 11 grade Celsius) ne-a făcut să nu avem răbdare să aşteptăm prea mult.

Am jucat şi ping-pong, dar trebuie să aştept să mai crească. Încă nu-l pasionează prea mult sportul ăsta, mai ales dacă nu prea ajunge la masă. Nu-i nimic, nici eu nu ajung la fileu, dar ne descurcăm.

Din păcate, piesele de şah de mărimea lui erau ocupate, altfel am fi încercat puţin şahul vrăjitorilor. O variantă fără săbii, chiar dacă în film erau, că ne-ar da afară pentru uz de arme albe.

Gulliver în ţara uriaşilor – loc de joacă pentru pitici

Ar fi frumos să avem şi noi în oraş un loc de joacă la fel ca acesta. Uriaşul şi piticul m-au dus cu gândul la “Călătoriile lui Gulliver”. Parcul e umbros şi răcoros, dar cu puţini copii. Poate că mulţi sunt plecaţi la bunici în vacanţă. Dar în copilăria mea erau zeci de copii chiar şi în timpul verii. Din păcate, acum cred că îi pasionează mai mult mediul online decât ieşirile în natură.