Râsul şi spitalul

Oriunde v-aţi afla, numai într-un spital din România să nu ajungeţi. Să-i doreşti asta cuiva e mai cumplit decât orice blestem. De nevoie, am trecut şi prin experienţa asta şi sperăm să n-o repetăm niciodată.


Să vedem o analiză SWOT rapidă a situaţiei:

Puncte tari:

- Analize şi tratamente gratuite.

Puncte slabe:

- Supraaglomeraţie şi lipsă de locuri. Mi se pare inadmisibil să fie nevoit un părinte să împartă cu bebeluşul un pătuţ de 0,5/1 m. Erau deja 3 zile de nesomn.

- Lipsa de interes a personalului bugetar. Nu am putut obţine măcar un ceai neîndulcit şi a plâns de sete 2 ore. Am plecat acasă în pijamale pentru că îi era lene responsabilului să coboare un nivel după haine. Replici memorabile: “De ce nu v-aţi interesat de programul de la magazie înainte să plecaţi?” De parcă noi plecam în croazieră, nu de urgenţă pentru că se agravase starea micuţului. Sau a doua zi: “Doar nu eram nebună să cobor aseară la ora 7.” Poate erau ceva şobolani la subsol. Nu ne-ar surprinde.

- Curent pe holuri şi amplasament defectuos. Trebuia deplasat 6 niveluri pentru tratament.

- Condiţii insalubre şi periculoase. Un singur schimb de cearşaf, la cerere. Multă mizerie pe jos. Pătuţ cu bare de fier, de care s-a tot lovit micuţul.

Oportunităţi:

- Să aflăm şi alte probleme de sănătate pe lângă cea pentru care ne-am dus.

Ameninţări:

- Risc mare de contaminare. Am luat toţi microbii posibili şi m-am ales cu o răceală puternică, de nu m-am ridicat din pat vreo 3 zile.

După ce am scăpat de problemele de sănătate putem face haz de necaz. Am aflat şi noi că spitalizarea este ultima soluţie, eventual după eutanasie. Sincer, nu ne-am aşteptat la aşa ceva întrucât am trecut prin maternitate, unde erau numai angajaţi grijulii.

În concluzie, mai bine te tratezi acasă până-ţi videzi buzunarele decât să încerci să beneficiezi de pe urma contribuţiilor la asigurările de sănătate.