Cu toţii aţi auzit de legile lui
Murphy. Una dintre ele este:
Tot ce e bun: ori e imoral, ori
este ilegal, ori îngraşă.
Îmi vine greu să cred că există
persoane care au reuşit să-şi fofileze acţiunile în afara tuturor acestor trei
sfere de bază, fără urmă de pas strâmb sau cioburi de strachină.
Să le luăm pe rând. Sau pe toate
deodată, după cum preferă fiecare.
Moralitatea e un concept care a
ajuns cenuşiu şi ignorat în secolul nostru. Oamenii se comportă machiavelic,
situând banii şi imaginea publică în topul priorităţilor. Cum să rămâi în
interiorul graniţelor moralităţii când ele sunt la fel de stabile şi clar
delimitate precum cercurile formate într-o baltă după ce arunci cu înţelepciune
o piatră?
Cine a reuşit să nu încalce art.
30, alin. 7 din Titlul II al Constituţiei României? Îl felicit sincer, mai ales
că mass-media e plină de violări ale acestor prevederi. Trebuie să fie yogin
sau surdo-mut, altfel nu-mi explic.
A rămas problema nutriţiei echilibrate.
Statisticile privind obezitatea sunt elocvente. Să facem sport? Păi de ce? Doar
avem televiziune si Internet, ca să-i privim pe alţii cum fac. Noi doar să bem
bere şi să luăm poziţia standard de spectator, ca Al Bundy.
Unde am rămas? Tot în Cameroma,
ca în orice altă poveste absurdă din seria de faţă. Eroii se situează în partea
mediană a problemei, adorând ironia şi murphismele.
Era o zi răcoroasă de vară, mult
aşteptată după o perioadă de caniculă. Câţiva nori s-au hotărât să se joace
de-a “stoarce buretele”, dar s-au plictisit rapid. Ligia s-a bucurat să-l vadă
pe Lancelot oarecum binedispus, cu un zâmbet timid şi chef de glumă. Ea şi-ar
fi dorit să stea toată ziua la dispoziţia lui, însă regele le-a încredinţat
misiune după misiune, mai ceva ca în Delta Force. Simţind nevoia să se
relaxeze, Ligia l-a corupt pe Lancelot şi au dezertat temporar. A reuşit să
scape de o bufniţă lansată în urmărire şi picaj. Au refăcut traseul
brainiacilor testeri în sens invers, fără peisaje din Ice Age, cu privelişti
noi. Experimentul s-a terminat brusc şi extrem de rapid, spre surprinderea
sclavei lexiene. A întristat-o ipostaza lăpuşnenistică şi a încercat să se consoleze
cu ideea că se va elibera în curând. A afişat o mină cât mai veselă, dar tot
i-au scăpat câteva idei serioase, pe care hotărâse să nu le mai dea în vileag.
Nici postura samariteană nu i-a venit tocmai ca o mănuşă. Lancelot avea prea
multe griji pe cap ca să-i acorde prea multă atenţie. No sky, just fly!
Dacă veţi mai găsi multe poveşti
absurde pe aici să ştiţi că autorul beneficiază de prea multe privilegii în
salonul 9 capitonat.
