luni, 13 februarie 2012

Poveşti din Siberia – part XIV

Nu m-am mutat în Siberia. Nici măcar în Canada. Doar decorul poveştilor din imaginaţia mea s-a transformat într-o uriaşă zonă troienită.

Unde rămăsesem? A, da, la Marcus. E un personaj care preferă să stea în culise şi să sară uneori în lumina reflectoarelor precum un iepure prestidigitat din joben. Astăzi are restricţie din partea regizorului pentru că nu i-a adus gogoşi la tavă.

Revenind în Cameroma – nici eroii nu s-au mutat în Siberia – să privim ce frumos dansează fulgii de zăpadă în jurul ramurilor brazilor. Ligia s-a bucurat de o plimbare îndelungată printre fulgi minusculi şi dezorientaţi, speriaţi că s-ar putea topi înainte să se aştearnă deasupra stratului gros de omăt. Era o zi frumoasă de iarnă, numai bună de colindat meleaguri noi împreună cu Lancelot. Acesta a rămas înzăpezit pentru scurt timp, însă a reuşit să dea de Ligia la jumătatea drumului.

I-a spus că merg spre castelul HQ, însă a îndreptat diligenţa în direcţia opusă. Pentru o mare amatoare de surprize oricum nu conta destinaţia. Ea i-a povestit peripeţiile prin care trecuse cu câteva zile în urmă de la -20 la 40 de grade pe scări diferite. Lancelot trecuse doar printr-o sticlă meloriană în unghi de vreo 20 faţă de Guinevere, ceea ce i-a cauzat o insomnie teribilă. Ligia a admirat priveliştea supraaglomerată de fulgi şi şi-a amintit de un bal regal invadat de menestrei orientali. El i-a spus un zvon care ar fi circulat din ziua balului în legătură cu cavalerul verzui şi arteziana cu nuferi. Ea l-a negat în totalitate, precizând că oricine îi poate confirma varianta. Bineînţeles că aluzia lui Lancelot nu avea nici o bază reală; era o simplă tachinare conversaţională, deranjat de cererea Ligiei de a o întâlni pe Guinevere.

Ligia se lăfăia în euforia anticipării viitorului extrem de apropiat fără vreun glob de cristal. Când au ajuns la drumul spre castelul HQ din cealaltă direcţie decât cea obişnuită s-a convins că Lancelot nu glumise. Probabil că cei doi eroi sunt strămoşii brainiacilor de pe Discovery Science, care testau cât de bine se descurcă la serviciu persoanele electrocutate. Numai că ei au riscat mai mult, pe trecătoarea arcuită spre castel, la înălţime destul de periculoasă şi plină de gheaţă acoperită de nea. Sporturi extreme pentru amatorii de senzaţii tari. Ligia a fost foarte încântată să încerce lucruri noi. Apoi l-a îndemnat pe Lancelot să fie mai grijuliu, cu voce mângâietoare, adecvată migrenelor.

Şi cum toate momentele plăcute se termină înainte să înceapă... ne auzim în episodul următor.

Primăvara

  De sub pătura de nea a ieșit un ghiocel , Iar o mic ă viorea s-a întins încet spre el. Mii de rândunele peste dealuri vin Și râul de...