N.A. (nota autorului, ca să nu gândiţi în termeni
nebeletristici): această poveste absurdă începe iarna, dar n-am avut Finlandia
să-mi dezmorţească degetele.
Şase suspine şi doi rătăciţi
Într-o dimineaţă geroasă de
iarnă, chiar în ajunul unei a opta aniversări nedorite, Ligia a primit o
bufniţă extrem de matinală, lipită de geamul îngheţat. Dacă ar fi fost într-o
stare mai bună şi neadiabatică, eroina ar fi răspuns mai puţin laconic. Aşa că
l-a trimis pe Lancelot să afle singur răspunsul, direct de la sursă, fără nici
un fel de intermediere. Ligia se resemnase oarecum că nu avea să-l mai vadă
vreodată pe Lancelot. Mesajul lui a tulburat-o puţin, dar şi-a dat seama că
n-avea nici o legătură cu ea şi că trebuia să-l ignore în totalitate. Însă i-a
făcut plăcere să ştie că bufniţele lui nu se rătăcesc prin cetatea Oblivion.
În ajunul instalării anotimpului
Leucojumului, Ligia a fost din nou surprinsă de o bufniţă care nu suferea de
sindromul DD (dezorientare deliberată). Lancelot vroia să se asigure că Ligia
era singură şi putea vorbi în voie cu el. Era foarte curios într-o anumită
privinţă, dar a ocolit subiectul cu multă elocvenţă. Pe Ligia a deranjat-o
exprimarea indirectă, aşa că i-a răspuns cu răceală glaciară şi l-a trimis să-i
tragă pe alţii de limbă. Nu i-a plăcut nici explozia de laudăroşenie, aşa că
i-a dezvăluit aproape întreg mesajul martorei, accentuând nemulţumirea ei că
primise deja o a doua bufniţă şi că ar fi preferat să nu o fi făcut. Totuşi,
lui Lancelot nu i-a asasinat speranţa unui viitor schimb de bufniţe de curse.
S-a bucurat că a înştiinţat-o cum să dea mai uşor de el.
Opt roze şi trei cameromezi
Ligia era sigură că o a treia
bufniţă de la Lancelot va ajunge pe la ea in cursul acelei zile. Era o
sărbătoare oarecum generală şi discriminatorie. Ideea îi trecuse prin cap de
vreo săptămână şi s-a aciuat acolo confortabil şi sigur. Când a ajuns, a făcut
aluzie la bufniţa trimisă de ea cu un an în urmă, însă regele Cameromei trecea
pe coridorul HQ. Lancelot a vrut s-o lase să facă o reverenţă, însă ea a
continuat să se joace cu el, insinuând că n-ar şti de ce o caută şi cerându-i
să fie mai explicit. I-a spus că bufniţa lui a sosit cu trei zile mai devreme,
însă el uitase evenimentul. Şi chiar dacă a aflat despre el, l-a ignorat.
Treisprezece zâmbete şi
trei kilometri
Ligia s-a hotărât să accepte
propunerea subînţeleasă a lui Lancelot şi l-a anunţat că şi-a făcut puţin timp
pentru el. L-a rugat pe un cavaler al Cameromei s-o ducă de la castelul HQ la
locul întâlnirii. Lancelot şi-a lăudat bidiviul şi poziţia în şa. Ligia n-a
vrut să-i dezvăluie mai mult decât descoperise. Au mers pe cărări bătătorite,
însă destinaţia a fost una nouă. Lancelot avea impresia că au mai ajuns in acel
luminiş, dar a recunoscut rapid că se înşelase. Ligia l-a întrebat dacă doreşte
ceva şi a obţinut un răspuns direct recurgând la psihologia inversă. Borago şi
Jasminum împânzeau pajiştea cât vedeai cu ochii. Lancelot şi-a permis un gest
electrizant, zâmbind cu un amestec de stanjeneală şi condescendenţă. Ea nu l-a
lăsat să se apropie, acuzând o umbră de tatuaj în stil Glumpers şi s-a înecat
în aroma insipidă, iar el a recunoscut că s-a speriat un moment. Ligia a
bagatelizat incidentul, dând vina pe reminescenţele lipsei unor Citrus limon pe
păşune. I-a sugerat să evite pe viitor drumul anevoios până la marginea cetăţii,
făcând eventual o oprire matinală a bidiviului la izvor. Zâmbetul lui sugera că
nu-i surâdea deloc ideea.
Continuarea… în episodul următor.
