Goana după cadouri şi tradiţii de Crăciun

Noi ne-am obişnuit să facem cumpărăturile mult mai înainte de sărbători. Am observat că în fiecare an românii cumpără de parcă s-ar îmbarca împreună cu Noe timp de 40 de ani sau de parcă s-ar muta pe altă planetă. Nu înţeleg îmbulzeala şi cozile din ultima zi când sunt deschise magazinele. Poate că au amnezie temporară şi se trezesc cu vreo 24 h înainte: “Bă! Mâine e Crăciunul! Hai să umplem frigiderul pentru tot anul!” Iar după încă 24 h apar ştirile cu oameni spitalizaţi sau mai rău.

Anul acesta am schimbat strategia şi am pus câte un cadou sub brad în fiecare zi. Aşa a fost mai distractiv pentru Alex. Cui nu-i place să aibă în fiecare dimineaţă câte o surpriză? Numai că ieri a fugit din nou sub brad, din obişnuiţă şi a rămas puţin dezamăgit că nu era nimic. Anul viitor poate vom respecta tradiţia din colindul: “În a patruzecea zi de Crăciun...” Deşi sărbătorile nu înseamnă doar să primeşti cadouri, pentru cei mici cam la asta se rezumă.

Cina de dinainte de Crăciun

E bine să sărbătoreşti cu fiecare ocazie şi cât mai des. Cine spune că numai o dată pe an vine Crăciunul? Se poate să te întâlneşti şi cu colegii, şi cu prietenii, şi cu cei din familie pe care îi vezi mai rar. Avantajul e că te simţi ca în cele şapte zile şi şapte nopţi din basme. În fiecare zi un nou eveniment mult aşteptat.

Anul acesta am început cu câteva zile înainte de cele fixate în calendar. Am fost cu toţii în oraş ca să ne bucurăm de câteva momente vesele petrecute împreună. Mâncarea a fost excelenta. Dacă mergeţi la Bellaria, vă recomand şalăul pane şi şniţele de porc. Muzica a fost de sezon, bineînţeles: colinde tradiţionale româneşti. Atmosfera a fost plăcută, ca în familie. Nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul şi au început să mă caute de acasă nerăbdători. Mai ales cel mic, dornic de poveşti de seară. 

Cadou de la Moş Crăciun Secret

Şi anul acesta s-a organizat tragerea la sorţi pentru un cadou surpriză de la un coleg anonim. Secret Santa mi-a adus ceva foarte frumos: două capodopere ale unui excelent scriitor japonez – Haruki Murakami. Mie îmi plac surprizele, mai ales dacă sunt atât de plăcute. Deja am citit jumătate din “În Noapte” în prima zi. A fost captivantă. Va urma şi nelipsita recenzie (dacă tot am umplut blogul cu din astea... :) ), dar după ce mai petrecem puţin sărbătorile de iarnă în mijlocul familiei.

Cum să navighezi pe Facebook

Ce-mi plac oamenii care pun citate pe Facebook. :) Mai ales dacă au numai ghilimele. Cred că vor să ne facă să ghicim ale cui sunt. Dacă sună bine, poate-s ale lor. Dacă nu... nu ştiu, frate... avea ghilimele? Avea!

Mai pui o poză, mai pui un citat şi aşa dovedeşti lumii că exişti. Oare?

Mă uitam în jurul meu în tramvai. Şi ce să vezi? Cei mai mulţi - de obicei ăştia sub 30 de ani, dar să nu-i excludem pe ceilalţi, că sunt destui – derulează pe Facebook, dar nu aşa, de parcă ai citi o carte, cu interes. Doar e plin de “ilustraţii” – citatele sunt mai rare. Nu, ei derulează pe fast forward, de parcă ar avea sabia lui Damocles deasupra capului. Tot pentru cei sub 30 de ani: sabia asta e un fel de făcăleţ. Stăteam şi mă gândeam: “Poate nu citesc eu destul de repede. Uite, alţii studiază textul în 0.2 secunde/pagină. Dar şi pozele la fel? Bine, poate în 0.3 s. Dacă nu sunt nuduri... n-au cum să se uite o secundă întreagă.” Până la urmă am tras concluzia că oamenii ăştia fac gimnastică la degetul mare. Să nu le amorţească opozabilul. Ca efect secundar, nici dureri de cap de la unele citate nu au.

De asta am curaj să-mi scriu părerea. Pentru că nu o va citi nimeni. :)

Cât de importantă e gramatica?

PRO

-         Te faci mai uşor înţeles când toată lumea respectă aceleaşi reguli de exprimare.

CONTRA

-         Am văzut oameni luaţi în râs pentru că au scris câte ceva greşit (asta i se poate întâmpla oricui din viteză).

-         Sunt milioane de lucruri mai importante: să te comporţi civilizat, ecologic, să-i ajuţi pe ceilalţi.

-         Nu toţi au foarte multe studii, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie desconsideraţi din start. Pe de altă parte, poţi avea doctorat în lingvistică şi tot să stai prost cu gramatica.

Tot încerc să completez şi în partea PRO, să le echilibrez cumva (doar ăsta e titlul blogului :) ), dar nu reuşesc. Aştept sugestii.

Fiţi creativi!

Când ne gândim la ce amintiri lăsăm, prin ce îşi vor aminti cei dragi de noi... ce fel de lucruri vrem să fie?

Fapte şi sfaturi bune, întâmplări şi poze hazlii, petreceri de neuitat, idei şi obiecte originale, iar lista ar putea continua vreo câteva pagini.

Toate sunt importante. Însă în acest moment mi se pare că cel mai important lucru este creativitatea.

Oricine poate să fie actor, să interpreteze roluri diferite pe parcursul vieţii. Şi oricine poate contribui cu mici inovaţii originale, chiar şi neintenţionat.

Mă refer la micile lucruri prin care ne punem amprenta personală: felul în care salutăm, formatul unui mesaj, felicitări de sărbători, strâmbăturile din poze şi altele.

Prin aceste mici particularităţi ne diferenţiem de ceilalţi în ceea ce priveşte comunicarea. Cele mai originale lucruri ne evidenţiază şi îşi pun amprenta în amintirile celorlaţi. De exemplu, nu vei descrie niciodată colegul de bancă prin: băiat brunet, slab, înalt, cu ochi căprui. Mai degrabă îţi vei aminti că ai avut un coleg care nu vroia să se tundă, deşi învăţătoarea insista. Sau un coleg care dansa pe bancă. Ori o colegă care înota excelent. Unii vor să iasă în evidenţă cu orice preţ, chiar şi prin tâmpenii. Alţii sunt remarcaţi pentru că sunt foarte buni la ceea ce fac şi pentru că-şi folosesc creativitatea în mod constructiv.

Eu improvizez mici povestiri când mi se cere o poveste la culcare. Pentru că le-am epuizat pe cele clasice din cărţile pentru copii. Şi toate trebuie să stârnească râsul ca să aibă succes. E uşor să exagerezi şi să prezinţi situaţii imposibile, fantastice. Mi se pare mai uşor decât să pierzi timpul căutând chestii comice pe net. :)

Concurs de oameni de zăpadă

Ce facem în week-end-ul prelungit?

Dacă tot s-a lăsat ger afară, eu mă apuc de înregistrări audio. Am învăţat o piesă de la Epica: Crimson Bow and Arrow. Pot să cânt partea cu “clean” vocals. :) Încă mă mai gândesc ce să fac cu cealaltă parte. Ori exersez “low growls” până când se mută vecinii, ori o adaptez la symphonic battle metal.

Să fi fost mai multă zăpadă şi puţin mai cald, am fi ieşit la o bătaie cu bulgări şi am fi construit oameni de zăpadă. Deocamdată îi desenăm. Mâine va fi concurs: Cel mai ciudat om de zăpadă. Dacă mă face să râd din prima secundă, atunci îi dau premiul (chestii cu mult zahăr, că încă nu sunt interzise prin lege).

Sper să vină cu idei mai originale decât astea de pe net. :)

Politeţea şi diplomaţia la serviciu

Mai există comportament civilizat în România secolului XXI?

Din păcate am observat că mulţi desconsideră aceste valori morale esenţiale. Personal, n-am de ce să mă plâng, dar am auzit multe poveşti.

Americanii (şi nu numai ei) au făcut studii ale căror rezultate arată că productivitatea angajaţilor scade atunci când se manifestă comportamente necuviincioase la serviciu. Nu doar cei care cad victime ale acestor incidente (cu şefii sau colegii), dar şi cei care doar asistă pot fi afectaţi. De exemplu, dacă activitatea este banalizată sau dacă se cere ceva pe un ton nepoliticos.

Conform unor sondaje, respectul este principalul factor motivator la serviciu. De asemenea, lipsa lui este printre cele mai frecvente cauze ale renunţării la un loc de muncă.

Mai simplu formulat: nu ne doare gura să le mulţumim celor cu care lucrăm. Iar dacă avem ceva de reproşat, cu siguranţă putem găsi o modalitate diplomată de a o face. Depinde de fiecare dintre noi să menţinem o atmosferă de lucru cât mai plăcută.

Oferta de Black Friday: omiduţe desculţe

Asta am prins noi la ofertă de Black Friday. :)

Nu a fost ţeapă, chiar am găsit o omiduţă cu 10% mai ieftină.

Am adus-o acasă desculţă, dar Alex – mai generos din fire – a împărţit imediat şosetele cu ea.

Cum să scoţi un iepure din pălărie

La ce sunt bune jobenurile de Halloween şi salopetele cu urechi de iepure?

Pentru un mini-spectacol de magie distractiv. :)

De fapt, recuzita nici măcar nu e foarte importantă atunci când e înţelegere, voie-bună şi chef de joacă.

Beneficiile instruirii permanente

De luna aceeasta – chiar când am crezut că se termină perioada de training :) - am început sesiuni săptămânale de instruire. Suntem încurajaţi să testăm ceea ce ni se prezintă, pentru o mai bună înţelegere a conceptelor.

Este excelent când un angajator se preocupă ca resursele sale umane să fie mereu foarte bine pregătite. Cred că oricine vrea să se descurce cât mai bine în situaţii noi. Pentru asta e important nu doar să studiezi individual, ci şi să faci schimb de experienţă cu colegii.

Cu siguranţă, multe cunoştinţe se asimilează în urma citirii unor manuale de utilizare şi a unor proceduri de lucru. Însă aceste cunoştinţe pot fi consolidate doar prin punerea lor în practică. Iar problemele întâlnite în practică pot avea soluţii simple sau nu. În unele cazuri este mai eficientă soluţionarea lor în echipă. Nu reinventăm noi apa caldă... :)

În curând va trebui să pregătesc şi eu un discurs util celorlalţi colegi. Tema e stabilită, experienţă în domeniu am... doar să găsesc puncte noi de vedere şi să prevăd eventuale întrebări. Îmi place foarte mult că le dau puţin de lucru sărmanilor neuroni, plictisiţi de moarte în vechiul domeniu de activitate. M-aş mira extrem de mult să ajung să mă plictisesc şi aici. Mai ales că e tot timpul ceva de învăţat. Ca să nu mai spun de atmosfera propice studiului, de profesionalismul colegilor şi de respectul reciproc. La sfârşitul zilei plec cu un sentiment de mulţumire că am reuşit să finalizez ceva. Uneori primind mulţumiri din partea clienţilor, alteori oferind mulţumiri furnizorilor care şi-au respectat termenele şi au oferit servicii de bună calitate. Nici pomeneală să tot ceri documente la nesfârşit şi să le primeşti la “Sf. Aşteaptă”...

Artă modernă – tablouri puzzle

Printre distracţiile de la locul de muncă se numără uneori şi asamblarea unor piese de puzzle. Tot e nevoie de pauze lungi şi dese...

Ţi se livrează o cutie cu un tablou şi când o deschizi ai o surpriză: sunt mai multe! Stai puţin, era ofertă specială? Cinci la preţ de unul? Dar parcă astea seamănă unul cu altul. Şi tot răsucindu-le şi schimbând poziţia vezi că se potrivesc. Uraaa! Am rezolvat un puzzle ca în bancurile cu blonde.

Un exerciţiu foarte bun pentru pauzele de plictiseală - ca să nu amorţească de tot creierul - este să-ţi imaginezi ce a vrut artistul să zugrăvească. Prima dată când l-am văzut pe acesta de mai sus, m-am gândit la anime-urile Naruto. Cred că e un ju-jitsu combinat între satul frunzei şi satul nisipului. Dar dacă mă uit mai bine, parcă ar fi nişte hidre cu şapte capete. Ba nu, sunt gorgonele venite în ajutorul elfilor.

Doar dacă eşti prea obosit nu-ţi vin idei şi concluzionezi că cineva a dat câteva şuturi în cutiile cu vopsea, apoi s-a gândit să vândă rezultatul online. Nu de alta, dar trebuia să-şi scoată banii daţi pe ustensilele de lucru.

Concurs – recunoaşteţi locul

Vreau exact coordonatele de pe GPS! Glumesc. Cu siguranţă imaginea e întâlnită în multe alte staţii, nu doar pe unde am trecut eu. Şi dacă tot e concurs, trebuie şi un premiu care să stimuleze participanţii. Ce ziceţi de 10 litri de ... (n-am voie să încurajez consumul de substanţe “halucinante” – după cum spun unii, nu dau nume) sau poate se dă la metru acum şi se împachetează... Hmm! Bine, fie: 10 ciocolate cu lapte. Încă nu sunt interzise.

Oricui i-am arătat poza, a râs sau măcar a zâmbit. Oare de ce sunt aşa de amuzante suricatele? N-aţi mai văzut rozătoare verticale? Sunt prin toate spitalele din România. Probabil doar specia diferă, de mărime... mă îndoiesc.

Eu am altă problemă existenţială: de ce au fost aşezate spate în spate? Să nu se uite una la alta? Să se uite după tramvaie şi să-i îndemne şi pe pietoni să facă la fel? Altfel, cum ar fi ca toţi oamenii care aşteaptă în staţie să se grupeze în perechi care stau faţă în faţă după exemplul afişat? Creşte riscul de violenţă în public. Cred că de asta au băgat imaginea în oglindă.

Ce facem în pauza de masă?

Pentru mulţi dintre noi, pauza de masă e un prilej de a le împărtăşi colegilor o parte din gândurile noastre. Nu doar comunicăm ce avem pe suflet, dar aflăm şi informaţii utile: de la evenimente artistice până la noi schimbări legislative. Bineînţeles că totul trebuie să aibă un ambalaj comic care să facă interesantă până şi o banală plimbare cu tramvaiul.

Pauza de masă înseamnă să-ţi iei gândul de tot de la muncă. Imaginaţi-vă că sunteţi navigatori (nu pe Internet). Sunteţi piraţi şi mergeţi cu corabia spre un nou port. Nu-i aşa că vă bucuraţi când daţi de o insulă plină de cocotieri? Deja aţi uitat că trebuie să atacaţi flota britanică şi fugiţi să faceţi milk-shake cu lapte de cocos şi banane. :) De asta nu mâncăm în faţa calculatorului. Nu vrem să vedem dacă se mai apropie vreo corabie. Când eşti sătul şi odihnit e mai uşor să elaborezi noi strategii. Te întorci în larg cu forţe proaspete.

Dar dacă mai avem şi vreun sărbătorit, totul este mai plăcut (nu neapărat mai dulce, după cum se vede în poză :) ).

Plimbare prin parc

Nu este prea clar din poză, dar chiar m-am plimbat. :)

Ce poate fi mai relaxant decât o plimbare prin parc? Mai ales dacă e o după-amiază călduroasă de luni şi faci cunoştinţă cu noii colegi. Copacii din parcul Copou sunt destul de umbroşi pentru a asigura o atmosferă plăcută chiar şi în jurul prânzului. Dacă mai adăugăm şi o  îngheţată delicioasă de fructe de pădure, iese combinaţia optimă pentru a te crede mai aproape de munte în timpul verii.

Apoi te poţi întoarce la serviciu cu forţe proaspete şi chef de a învăţa lucruri noi. :)