De exemplu, ce nevoie credeţi că mi-am satisfăcut atunci când am cumpărat acest papuc? Bine, recunosc că până la urmă l-am luat şi pe celălalt, deşi iniţial vânzătorul nu reuşea să-i găsească perechea.
Ei bine, nici nevoia de a-mi menţine picioarele calde, nici cea de merge prin casă în ceva confortabil, nici cea de a începe o carieră de clown, nici cea de a mă lăuda familiei sau prietenilor cu o nouă achiziţie trăznită. Pur şi simplu am dorit să mă distrez. Să am ceva care să-mi aducă un zâmbet. Într-o lume dominată de stress şi suferinţă se pare că e nevoie să mergem la cumpărături pentru a ne binedispune. Cel puţin când văd noile tendinţe în modă ... mă stric de râs. Papucii în formă de iepure sunt mai serioşi decât multe alte ţinute ce se vor a fi cotidiene sau chiar elegante. N-am nimic împotriva tendinţelor moderniste, însă pentru mine primează bunul gust. De ce să scoatem pe bandă rulantă modele noi, în speranţa că cineva le va cumpăra totuşi? Haina nu-l face pe om, dar spune ceva despre creatorul său şi ne dă o portiţă de intrare spre dulapul gusturilor purtătorului. Ce pot să spun? Se pare că recesiunea economică a afectat în mare măsură atât creativitatea designerilor, cât şi buzunarele cumpărătorilor. Stress-ul ne împiedică să facem achiziţii fundamentate pe un studiu măcar superficial al pieţei. De unde timp să comparăm şi să alegem? Poate nu va observa nimeni aspectul de arlechin cât timp mergem cu valul. Doh! O asemenea mentalitate îmi inhibă creativitatea şi mă face să scriu tâmpenii despre papuci veseli. M-a lovit stress-ul fix în moalele capului.
