Am citit o carte interesantă
scrisă de Irvin Yalom: “Efemeride”.
De ce se numeşte astfel? Pentru
că oamenii nu sunt nemuritori. E important să trăim în prezent, fără să ne
preocupe prea mult amintirile şi planificându-ne cu atenţie viitorul.
Nu sunt doar 10 studii de caz
despre psihoterapie, după cum arată coperta. Sunt 10 povestiri scurte,
interesante din mai multe perspective.
Se pune accent pe relaţiile
dintre oameni. E important să ştim ce anume îl motivează pe fiecare dintre noi.
Astfel cu toţii putem interacţiona în mod pozitiv, oricât de diferiţi am fi din
punct de vedere al firii, profesiei sau al mediului social din care provenim.
Ne reaminteşte cât de importantă
e concordanţa între vorbe şi limbajul trupului în comunicare, mai ales atunci
când dorim să ne bucurăm de credibilitate. Impresia pe care credem că o lăsăm
celorlalţi poate fi mult diferită dacă ne autoamăgim în privinţa imaginii
noastre despre noi înşine. Introspecţia poate părea o nebunie în secolul
vitezei, în care suntem bombardaţi de o avalanşă informaţională. Totuşi,
autoanaliza este importantă pentru a afla ce am putea face mai bine.
Trebuie să fim optimişti chiar şi
atunci când ne lovim de obstacole multe şi grele. Fără o atitudine de
învingător e greu să obţinem ce ne propunem.
Fiecare om are o multitudine de
nevoi diferite. Ca să ştii cum să îi ajuţi pe ceilalţi trebuie mai întâi să
evaluezi situaţia pentru a le putea oferi exact ceea ce au nevoie. Acest lucru
e valabil în orice domeniu şi avem nevoie de spirit de observaţie şi capacitate
de analiză.
Se spune că de la o vârstă
începem să devenim invizibili. Nu în sensul propriu, bineînţeles. Vă recomand
să citiţi această carte pentru a ajunge cât mai târziu la acea vârstă.
