Goana după cadouri şi tradiţii de Crăciun

Noi ne-am obişnuit să facem cumpărăturile mult mai înainte de sărbători. Am observat că în fiecare an românii cumpără de parcă s-ar îmbarca împreună cu Noe timp de 40 de ani sau de parcă s-ar muta pe altă planetă. Nu înţeleg îmbulzeala şi cozile din ultima zi când sunt deschise magazinele. Poate că au amnezie temporară şi se trezesc cu vreo 24 h înainte: “Bă! Mâine e Crăciunul! Hai să umplem frigiderul pentru tot anul!” Iar după încă 24 h apar ştirile cu oameni spitalizaţi sau mai rău.

Anul acesta am schimbat strategia şi am pus câte un cadou sub brad în fiecare zi. Aşa a fost mai distractiv pentru Alex. Cui nu-i place să aibă în fiecare dimineaţă câte o surpriză? Numai că ieri a fugit din nou sub brad, din obişnuiţă şi a rămas puţin dezamăgit că nu era nimic. Anul viitor poate vom respecta tradiţia din colindul: “În a patruzecea zi de Crăciun...” Deşi sărbătorile nu înseamnă doar să primeşti cadouri, pentru cei mici cam la asta se rezumă.

Cina de dinainte de Crăciun

E bine să sărbătoreşti cu fiecare ocazie şi cât mai des. Cine spune că numai o dată pe an vine Crăciunul? Se poate să te întâlneşti şi cu colegii, şi cu prietenii, şi cu cei din familie pe care îi vezi mai rar. Avantajul e că te simţi ca în cele şapte zile şi şapte nopţi din basme. În fiecare zi un nou eveniment mult aşteptat.

Anul acesta am început cu câteva zile înainte de cele fixate în calendar. Am fost cu toţii în oraş ca să ne bucurăm de câteva momente vesele petrecute împreună. Mâncarea a fost excelenta. Dacă mergeţi la Bellaria, vă recomand şalăul pane şi şniţele de porc. Muzica a fost de sezon, bineînţeles: colinde tradiţionale româneşti. Atmosfera a fost plăcută, ca în familie. Nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul şi au început să mă caute de acasă nerăbdători. Mai ales cel mic, dornic de poveşti de seară. 

Cadou de la Moş Crăciun Secret

Şi anul acesta s-a organizat tragerea la sorţi pentru un cadou surpriză de la un coleg anonim. Secret Santa mi-a adus ceva foarte frumos: două capodopere ale unui excelent scriitor japonez – Haruki Murakami. Mie îmi plac surprizele, mai ales dacă sunt atât de plăcute. Deja am citit jumătate din “În Noapte” în prima zi. A fost captivantă. Va urma şi nelipsita recenzie (dacă tot am umplut blogul cu din astea... :) ), dar după ce mai petrecem puţin sărbătorile de iarnă în mijlocul familiei.

Cum să navighezi pe Facebook

Ce-mi plac oamenii care pun citate pe Facebook. :) Mai ales dacă au numai ghilimele. Cred că vor să ne facă să ghicim ale cui sunt. Dacă sună bine, poate-s ale lor. Dacă nu... nu ştiu, frate... avea ghilimele? Avea!

Mai pui o poză, mai pui un citat şi aşa dovedeşti lumii că exişti. Oare?

Mă uitam în jurul meu în tramvai. Şi ce să vezi? Cei mai mulţi - de obicei ăştia sub 30 de ani, dar să nu-i excludem pe ceilalţi, că sunt destui – derulează pe Facebook, dar nu aşa, de parcă ai citi o carte, cu interes. Doar e plin de “ilustraţii” – citatele sunt mai rare. Nu, ei derulează pe fast forward, de parcă ar avea sabia lui Damocles deasupra capului. Tot pentru cei sub 30 de ani: sabia asta e un fel de făcăleţ. Stăteam şi mă gândeam: “Poate nu citesc eu destul de repede. Uite, alţii studiază textul în 0.2 secunde/pagină. Dar şi pozele la fel? Bine, poate în 0.3 s. Dacă nu sunt nuduri... n-au cum să se uite o secundă întreagă.” Până la urmă am tras concluzia că oamenii ăştia fac gimnastică la degetul mare. Să nu le amorţească opozabilul. Ca efect secundar, nici dureri de cap de la unele citate nu au.

De asta am curaj să-mi scriu părerea. Pentru că nu o va citi nimeni. :)