Parada melcilor cu diplomă

Am observat din ce în ce mai des diverse manifestări exagerate de bucurie. Nu e nimic rău în a te bucura, mai ales că motivele par să se împuţineze pe zi ce trece, însă este o mare diferenţă între veselia sinceră, spontană şi parada de “rupt gura târgului”. Tocmai în trecere printr-un târg – orăşel lesne de omis pe hartă – am văzut ceva cum nu mi-aş fi putut imagina, oricât de mult mi-aş fi stors buretele creativităţii. Asta mă duce cu gândul la sintagma arhivehiculată “viaţa bate filmul”.
Ei bine, ce fel de manifestare mi-a atras atenţia? O paradă ambulantă de proaspăt absolvenţi de colegiu, echipaţi cu robe şi tichii negre. Până aici, nimic deosebit, doar că întreaga hoardă – că altfel nu aş putea-o eticheta – defila pe mijlocul străzii, însoţită de câteva maşini de poliţie – probabil întreg echipajul oraşului. Aţi putea spune: “Aşa, şi?” Păi, nimic, oricui i se pare normal să facă absolut orice îi trece prin cap, doar e democraţie. Asta ar trebui să subliniem şi în faţa celor peste o sută de şoferi care au fost nevoiţi să tranziteze principala şosea în ritm de melc cu diplomă şi cu frigiderul considerabil reaprovizionat. Doar carosabilul este clar făcut pentru absolvenţii dornici de a fi văzuţi de toţi cei 10-20 de mii de locuitori. În plus, ce altă dovadă de cultură mai putem cere, pe lângă aceea de a urla pe stradă escortat de forţele de ordine? Care e diferenţa dintre o astfel de procesiune şi galeria echipei Dinamo, de exemplu? Poate diferă tipul de organizare, însă esenţa e aceeaşi: vrem să ieşim în evidenţă prin ceea ce are efect la masele largi – manifestări primitive – şi nu să popularizăm bunele maniere.