sâmbătă, 11 decembrie 2010

Copiii în România – un “bun de lux”

Cine-şi mai permite să facă un copil când au scăzut atât cuantumul indemnizaţiei pentru concediul de creştere a copilului, cât şi durata acordării acestuia? Unele mame chiar s-au gândit să-şi rişte viaţa – pe a lor şi pe a copilului -, solicitând cezariene pentru a putea naşte în 2010, înainte de intrarea în vigoare a modificării legii. Vă daţi seama cât de disperaţi sunt mulţi dintre români...

Se face selecţie artificială, pe baza veniturilor de care dispunem. Nu ştiu în ce măsură ar fi această selecţie în de/favoarea îmbunătăţirii sau măcar a păstrării bazei genetice româneşti. Poate unii vor spune că în contextul globalizării nu mai contează graniţele şi că scăderea natalităţii în România se poate compensa prin creşterea ei în cadrul diasporei. N-ar fi exclus, având în vedere că tot mai mulţi români preferă să emigreze, mai bine spus, sunt nevoiţi să o facă.

La nivel macro, modificările legislative impuse de FMI corespund trendului actual. Creşterea demografică nu va putea fi susţinută decât dacă vom dispune de noi resurse, produse în mod ecologic. De ce nu se profită la scară largă de energia solară, de exemplu? Pentru că cei care înoată în bani şi fac legea şi-au obţinut averile exploatând resurse convenţionale (în special petrol). Acţionarilor Toyota (firma care a produs cel mai mare număr de autovehicule în 2009) le-ar conveni să fabrice maşinuţe ecologice, cu panouri solare? Eu cred că s-ar lovi de multe piedici. Chiar dacă ar reuşi scăderea costului de producţie astfel încât să aibă garanţia că vor vinde vreo câteva exemplare, s-ar putea să se confrunte cu lobby-ul indirect al magnaţilor de petrol. Dar deja am luat-o pe mai multe arături fără să-mi fi făcut CASCO la opinci.

Vrem copii? Trebuie să muncim mult mai mult pentru ei. Mai mult înainte să-i avem pentru că după aceea ne ocupă cam tot timpul. Suntem mai “mămoşi” decât neeuropenii şi vrem să ne bucurăm cât mai mult de timpul petrecut în sânul familiei. Deci vom ajunge să ne permitem acest “bun de lux” la vârste înaintate, când nu vom mai avea nici suficientă răbdare, nici vreo speranţă prea optimistă de a ajuge bunici.

Astfel, pe termen lung nu prevăd o creştere a populaţiei active. Şi ce va face România plină de pensionari cu copii?

Bine, să nu dramatizăm. Optimismul n-a fugit la cules de căpşuni şi nici n-a zburat pe Nimbus-ul lui Harry Potter. Vom creşte şi ne vom înmulţi, la fel ca şi până acum, pentru că suntem condiţionaţi genetic să ne perpetuăm specia. În plus, le-ar cam fi ciudă românilor naţionalişti să ajungă pe cale de dispariţie înaintea anumitor minorităţi (nu detaliez că se subînţelege).

Niciun comentariu:

Primăvara

  De sub pătura de nea a ieșit un ghiocel , Iar o mic ă viorea s-a întins încet spre el. Mii de rândunele peste dealuri vin Și râul de...