Bucuria de a avea un copil

Am auzit multe pareri despre copii, in special de ce ar trebui sa avem macar unul. O anumita remarca m-a revoltat de curand: "ca sa aiba cineva grija de noi la batranete". Oare chiar asa de egoisti sa fim, sa ne intereseze doar aceasta viata efemera? Nu vreau sa ajung la subiectul perpetuarii speciei. La felul in care evolueaza societatea umana, fara sa aiba grija de mediul inconjurator, nu mai conteaza dimensiunea populatiei finale. Ori 10, ori 100 de milioane, tot nu sunt prea mari sansele de supravietuire pe termen foarte lung.
Motivul meu de a avea un copil este tot egoist, dar nu il vad ca pe un mijloc de prelungire a confortului, ci ca pe o realizare. Ce bucurie poate fi mai mare decat aceea de a crea si a educa un individ cu personalitate distincta, cu spirit independent si care sa contribuie pozitiv la dezvoltarea vietii culturale a societatii umane?
Mai sus decat instinctul de reproducere si decat nevoia de confort se situeaza nevoia de autorespect. Aceasta poate fi satisfacuta in urma unui proces indelungat de intretinere, educare si transmitere a unui sistem personal de valori propriului copil. Rezultatele se pot observa lesne pe parcurs. Fiecare eveniment la care vom participa impreuna va avea noi valente fata de instanta solitara precedenta.
In concluzie, cea mai mare realizare a mea ar fi formarea cu succes a unei personalitati puternice, independente, care sa gaseasca un domeniu potrivit de aprofundare.