Ce? Am spus ceva greşit? Dacă nu
înţelegeţi titlul înseamnă că nu l-aţi citit pe Cătălin Ionete – un mare fan al
sezoanelor Futurama. Nu mai pun link – e primul pe lista mea din dreapta.
În speranţa că voi ajunge să văd
toate sezoanele înainte de a mă pensiona, mai scriu o foarte scurtă poveste
absurdă, care mă duce cu gândul la desenul animat amintit.
Într-o zi călduroasă de toamnă,
cu scurte accese tornaidale, Ligia – altă eroină n-am găsit; erau toate la spa –
s-a aventurat la marginea cetăţii împreună cu Lancelot. I-a lăsat curiozitatea
nesatisfăcută pentru scurt timp, apoi a scăpat mai multe detalii decât şi-ar fi
dorit. S-au lansat şi în speculaţii privind destinul unui tânăr wannabe
neinspirat. Ligia ştia dinainte să plece unde vor ajunge, dar a încercat să
pară neinteresată, ceea ce nu i-a reuşit deloc. E imposibil să-i spună vreodată
cuvântul magic (Nor Uskeche în elfă) lui Lancelot. Dar măcar l-a făcut să
zâmbească. Din avalanşa de tâmpenii scăpate de pe limbă trebuia să fie şi una
comică. El chiar a făcut-o să râdă amintind de ceea ce nu se putea. În acel
moment n-a deranjat-o deloc pentru că îi făcea plăcere să glumească despre orice.
E plăcut să poţi vorbi mereu deschis, fără rezerve. Adevărul e hilar când pare
neverosimil.
În concluzie, o scurtă scânteie
de Nor se poate transforma în Uskeche când ai o imaginaţie futuramistică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu