sâmbătă, 15 octombrie 2011

Poveste fără titlu – part IX

De data aceasta am întârziat trei zile cu episodul nou din saga eroilor Cameromei. ISP-ul e de vină. Nu e nevoie să precizez denumirea (acum trebuie să trag adânc aer în piept pentru a putea spune dintr-o răsuflare întreaga urare de bine destinată tuturor rudelor mai mult sau mai puţin răposate ale angajaţilor): RDS. Iată că am zis-o! Acum pot răsufla în linişte. Păi cum să nu te enervezi când vin dobitocii să regleze TV-ul şi taie netul?
Revenind pe tărâmuri de basm, undeva între vise şi realitate, să vedem ce-au mai făcut protagoniştii acestei serii de povestiri. Era o zi frumoasă de toamnă, numai bună pentru o bufniţă conştiincioasă să ajungă la timp. Ligia a tresărit la aflarea veştii şi a rămas cuprinsă de fiori de nerăbdare până la întâlnirea neaşteptată cu Lancelot. Între timp au mai pus ei câteva bufniţe să facă antrenamente de cursă lungă.
Când s-au întâlnit în locul de acum arhicunoscut, picături mignone de ploaie au început să danseze prin vijelia proaspăt stârnită. Eroii au vorbit veseli despre lucruri personale. Ligia a observat cu admiraţie că Lancelot a făcut o schimbare plăcută a aspectului: tunsoare nouă, proaspăt bărbierit. Însă nu l-a complimentat ca să nu creadă că dă importanţă unor lucruri superficiale. S-au oprit într-un luminiş de la marginea cetăţii. Lancelot i-a tăiat avântul Ligiei recunoscându-se uituc, dar a adăugat repede că se poate amâna pe a doua zi dimineaţă. Ea s-a mirat foarte tare pentru că era prima dată când o chemase, ba mai mult, prima dată când începea să facă planuri. S-a resemnat că lui i-a făcut plăcere s-o vadă şi s-o ţină în braţe. Şi nici nu a gâdilat-o mângâierea pe talpă.
La întoarcere a fost mai anevoios drumul întrucât vijelia se accentuase. Abia a reuşit bidiviul să iasă din luminiş. Ligia l-a făcut pe Lancelot să râdă făcând aluzie la priceperea îngrijitorului de la grajdurile împărăteşti. I-a spus că este foarte ocupată dimineaţa şi că nu se pot întâlni. Au vorbit mult şi despre o cunoştinţă comună care îl stresa pe Lancelot cu prea multă atenţie. Aşa de multă încât au început să circule zvonuri prin cetate. El a zis că nu l-ar fi deranjat deloc dacă i-ar fi plăcut persoana respectivă. Ligia i-a dat o copie a portretului pe care îl ţinea mereu asupra ei. Era făcut exact cu doi ani înainte de prima lor întâlnire neoficială. Apoi Lancelot a fost chemat urgent la o operaţiune de însoţire a diligenţei şi a lăsat-o pe Ligia în ploaie, departe de casă. Ea a fost atât de zăpăcită de gândurile la cavaler încat a coborât din trăsură mai devreme decât ar fi trebuit.
Povestea continuă săptămâna viitoare.

Niciun comentariu:

Primăvara

  De sub pătura de nea a ieșit un ghiocel , Iar o mic ă viorea s-a întins încet spre el. Mii de rândunele peste dealuri vin Și râul de...