Credeaţi că s-a terminat seria povestirilor ciudate, fără sens, ilogice şi plictisitoare? Nici o şansă! Ba chiar ştiu să scriu opt cu cifre romane. Titlul nu contează, doar numerotarea cronologică. Sper să mă ţină imaginaţia măcar până la şaizeci şi nouă. Nu mă refer la postări că deja am ajuns.
În cetatea Cameroma încă mai trăiesc doi eroi nebuni de legat: Ligia şi Lancelot.
A, staţi aşa! Time out! Aici vă imaginaţi că mă vedeţi pe mine gesticulând ca antrenorii de handbal sau baschet, adică făcând un “T” cu palmele. E adevărat că de obicei arcada “T”-ului coboară spre cot, dar azi a fost o zi frumoasă şi s-a menţinut la înălţime. Revenind la poveste, vroiam să spun că a fost şi partea şapte şi jumătate cu o săptămână în urmă, dar cine-a avut timp să scrie...? Oricum se poate neglija o scurtă discuţie, de zece minute, încheiată semi-romantic, cu câte un zâmbet: “Eşti cumva îndrăgostită?” Ea: “Dacă nu mi-a trecut în atâţia ani, crezi că îmi trece în câteva zile?”
Şi time out la time out! Mai era partea şapte şi un sfert, o întâlnire de afaceri, de cinci minute, cu o săptămână şi jumătate în urmă. Asta chiar că se poate neglija de tot.
Hai că v-am făcut să vi se rotească quasari şi pulsari verzi în jurul capului de la atâtea cifre. Să continuăm povestea.
Ligia şi Lancelot s-au întâlnit din nou în locul lor preferat şi s-au îndreptat spre oaza de linişte, unde au descoperit că accesul era blocat de barbari petrecăreţi, care frigeau sălbăticiunile vânate. Au dat bice bidiviului şi s-au întors în locul vizitat în partea a treia, dincolo de prăpastie. Au poposit câteva momente la umbra unor copaci foarte înalţi. Ligia s-a bucurat de fiorul simţit la îmbrăţişarea lui Lancelot. Îi fusese foarte dor de el, după cum îi mărturisise săptămâna trecută. Au fost mai precauţi. Nu s-au mai aruncat cu capul înainte în piscina goală. Dar momentul de bucurie le-a fost curmat brusc de reapariţia unor vizitatori din cetatea împăratului Roşu. Lancelot a grăbit-o pe Ligia să termine dansul digitigradolimboluetic, prin mângăieri ferme pe spate. La întoarcere, ea s-a tot scuturat de frunzele uscate care i s-au agăţat de veşminte în timpul dansului. Însă zgârieturile de pe coapsă le-a observat abia spre seară, probabil pentru că o tulburase prea tare discuţia cu Lancelot. Din nou, atinseseră o temă intimă şi controversată din cauza curiozităţii lui. Înainte să-şi vadă fiecare de treburile lui, şi-a exprimat totuşi îngrijorarea faţă de eventuala ei reacţie adversă în urma apariţiei vizitatorilor neaşteptaţi. Ea n-a reuşit să fie prea veselă sau vorbăreaţă şi a recunoscut că e nebună după el, adăugând imediat că sigur n-are el nevoie de o nebună ca ea.
To be continued... când îşi revin eroii din traumele psihice suferite. După externare, bineînţeles.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu