Povestea a continuat, într-adevăr, săptămâna trecută, dar eroii s-au limitat la a lua problemele cetăţii în mână sau în dinţi şi s-au înarmat cu multă răbdare.
De ce Sirardonia? E un ţinut foarte diferit de Cameroma. E mult mai rupt de realitate. Mi-a părut rău că l-am abandonat şi am vrut să-l readuc în împletitura de idei absurde pe care vi le prezint. Nu ştiu de ce mă adresez la plural. E posibil să nu am mai mult de un cititor.
Influenţată de Bob Doyle – nu contează că sunt din epoci diferite -, Ligia şi-a lansat bufniţele până în pânzele albe şi şi-a chemat cavalerul înapoi de pe câmpul de luptă. A încercat mai întâi subtil, apoi aluzii cu public, iar într-un târziu abordare directă. I-a cerut ajutorul la transportarea unor ustensile fragile din cetate. Lancelot s-a întors imediat, pe drumul din apropierea casei Ligiei. Ea i-a explicat mesajele pe care el le-a crezut criptate. Erau doar abreviate din grabă. Ei nu i-a plăcut să afle că zvonurile circulă extrem de rapid. O altă sclavă se lăudase cu tentativa Ligiei de a o ajuta într-o problemă personală cu un vecin. A recunoscut că a făcut asta pentru ca cealaltă sclavă să-l lase în pace.
Au ajuns într-o zonă apropiată de luminişul în care se plimbaseră vara. Acum iarba era acoperită de brumă. Au făcut un scurt popas pentru a-i da bidiviului răgaz. Lancelot a îmbrăţişat-o pe Ligia, declanşând un tsunami de fiori în pieptul acesteia. Ea a scăpat un geamăt de plăcere şi l-a ţinut strâns, nemaivrând să-l lase vreodată să plece. Frigul şi o bufniţă străină i-au făcut să se grăbească spre destinaţie. Ligia i-a împărtăşit planurile pentru următoarele două zile, în speranţa că se vor intersecta la un moment dat. Lancelot s-a arătat mai încântat de întâlnirea pe timp de iarnă.
Cei doi eroi vor reveni cândva cu picioarele pe pământ, dar nu pariez că asta se va întâmpla prea repede. De ce să fii lucid când te poţi îmbăta cu nebunia pasiunii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu