Primăvara

 

De sub pătura de nea a ieșit un ghiocel,

Iar o mică viorea s-a întins încet spre el.

Mii de rândunele peste dealuri vin

Și râul dezmorțit șerpuiește lin.

 

Muguri diafani în pomi, cu sclipire de smarald

Anunță sosirea ei: primăvara – sezon cald.

Soarele trimite raze aurii,

Totul prinde viață în lunci și câmpii.

Brad pentru microbisti

 

Sărbători de Paşte – varianta cu “distanţare socială”

Cred că majoritatea oamenilor nu se aştepta ca anul 2020 să aducă aşa de multe noutăţi. Cu siguranţă am fi vrut să fie mult mai pozitive, dar încercăm să ne adaptăm.

De exemplu, am făcut cumpărături (imaginea ilustrează un caz fericit), respectând recomandările pentru cumpătare şi solidaritate. După ce a trecut valul de panică din luna martie, acum chiar se găsesc aproape toate produsele. Bănuiesc că e mai riscant să ajungă cineva la urgenţă în perioada asta. Anul acesta e obligatoriu să sărbătorim acasă şi să rămânem acasă.

Dar să fim optimişti şi să profităm cât mai mult de timpul petrecut împreună. Avem timp pentru călătorii într-o perioadă viitoare, mai frumoasă şi mai sigură.

Sărbători fericite!

De ce să renunţăm la social media?

O idee oarecum nebunească este vehiculată în ultimii ani: suntem mai fericiţi şi avem mai mult succes profesional dacă renunţăm la conturi de social media, cum ar fi: Facebook, Instagram etc. Oare are un temei real? De ce să facem asta? Ar fi mai multe motive, dar ideea generală e că folosirea conturilor de social media are impact negativ:

-          Creează dependenţă. Social media este doar o sursă de distracţie, însă creată în aşa fel încât utilizatorii să petreacă cât mai mult timp în aceste medii de comunicare. Oferă multe informaţii personale companiilor de marketing care cercetează piaţa, întrucât reţelele sunt bazate pe grafuri, iar confidenţialitatea postărilor este relativă. Avem multe alte modalităţi de relaxare: sporturi, filme, cărţi, jocuri de societate etc.

-          Izolarea. Fără astfel de conturi nu înseamnă că ne izolăm. Mai există alte mijloace de comunicare: faţă în faţă, telefonul, video-conferinţe online. Dimpotrivă, excesul de social media ne izolează. Văd din ce în ce mai multe persoane care stau cu nasul în telefoane în loc să se bucure de peisaje sau să comunice direct. Unele studii psihologice afirmă că expunerea permanentă la succesele altora poate favoriza depresia dacă nu simţim că ne ridicăm la aceleaşi standarde.

-          Ne afectează capacitatea de concentrare. Avem nevoie să acordăm întreaga noastră atenţie unei activităţi dacă dorim să avem succes. Profesional, vrem să putem face lucrurile mai bine şi mai rapid. Ideile rare şi valoroase vin în urma concentrării intense asupra unei probleme. În relaţiile cu cei dragi, întreruperile nu sunt de dorit în timpul procesului de comunicare. Alertele pentru un cont de social media ne fragmentează atenţia pe parcursul zilei. Pe termen lung, capacitatea de concentrare ne poate scădea permanent.

În concluzie, pierdem timpul într-un mediu artificial şi superficial, suprasaturat de informaţii relativ adevărate şi cu utilitate infimă. Timp pe care nu-l vom recupera niciodată. Însă fiecare dintre noi este liber să aleagă ce să facă cu timpul său liber.

Mai multe detalii aici: sursa.

Protecţie - responsabilizare – unde sunt delimitate?

Orice părinte doreşte să-şi protejeze copilul. E important pentru copil să se simtă în siguranţă, mai ales când este foarte mic. Însă pe măsură ce creşte, copilul trebuie să fie pregătit să se descurce singur în cât mai multe situaţii.

Unde trasăm linie? Până când nu îi dăm voie să facă ceva, ca să nu i se întâmple ceva rău? De unde ştim că este pregătit să facă el singur unele activităţi? Ne putem confrunta, de exemplu, cu teama că e prea mic să umble cu obiecte ascuţite. Sau cu problema că e deja mare şi nu se spală corect pe dinţi. Şi cu multe alte situaţii, cum ar fi: folosirea electrocasnicelor, tăierea unghiilor, mersul la cumpărături etc.

Soluţia nu e simplă şi nici universală. Fiecare situaţie e diferită. Trebuie să decidem ce fel de riscuri vrem să ne asumăm. Şi e foarte important să nu cădem într-o extremă sau alta. Cred că oricine vrea să evite alintarea şi neglijarea. Să discutăm şi să-i convingem pe cei mici, fără să ne impunem forţat punctul de vedere. Acordându-le multă atenţie, vom afla cât de repede pot să înveţe unele lucruri. Petrecând cât mai mult timp împreună, ne vom dezvolta o legătură de încredere reciprocă.

La mulţi ani 2020!

O veche tradiţie spune că la cumpăna dintre ani e bine să te gândeşti câteva momente la ce ai realizat în ultimul an. De exemplu: ce ai reuşit să îmbunătăţeşti, să înveţi, ce te-a bucurat etc. Iar apoi să-ţi propui câteva obiective importante pentru anul următor. Această rezoluţie te ajută să pui lucrurile în perspectivă, să-ţi faci o imagine de ansamblu a ultimei perioade, precum şi a celei care va urma.

Eu îmi propun – printre altele – să-mi îmbunătăţesc cunoştinţele în domeniul IT (Information Technology). E destul de greu, având în vedere explozia exponenţială de noutăţi. Dar mereu se merită să înveţi ceva nou. Mai ales dacă te pasionează domeniul.

Vă urez ca noul an să vă aducă numai bucurii şi să realizaţi tot ce v-aţi propus!

Sărbători fericite!

Cel mic a primit un joc excelent, de care ne bucurăm cu toţii. La felicitările 3D lucrăm împreună, în echipă, distribuind sarcinile în funcţie de nivelul de expertiză (decupat, colorat, lipit etc.). 

Moş Secret a venit cu o carte la care s-ar putea să fac recenzie după vacanţă.

Fie ca Moşu’ să vă aducă tot ce vă doriţi!

Zborul spre preparate delicioase

Am văzut şi multe raţe sălbatice în apropierea podului principal. Spre uimirea micuţului, unele chiar zboară puţin deasupra apei. Fiind bine îndopate de către trecători, nu se obosesc ele să-şi fâlfâie aripile.

Apoi am trecut podul ca să ne îndopăm şi noi. La cofetărie erau prăjituri delicioase, pline de ciocolată şi frişcă. Abia am găsit un loc liber prin mulţimea de copii pofticioşi.

Altă excursie la munte

Ce poate fi mai plăcut decât aerul curat şi răcoros, de munte? Sau să te plimbi toată ziua şi să te bucuri de linişte? Erau foarte mulţi turişti bucuroşi să admire priveliştile. Până la urmă ne-a întrebat cineva dacă suntem localnici. Nu m-am prins de ce. Poate pentru că eram într-o pauză de fotografiat.

Micuţului i-au plăcut mult veveriţele care se fugăreau, sărind dintr-un copac în altul. Şi animalele împăiate, din muzeul de ştiinţele naturii i s-au părut impresionante, fiind în mărime naturală. Am jucat volei şi ne-am plimbat aproape toată ziua, deşi era cam rece dimineaţa şi seara.

Abia aşteptăm să mai facem o excursie în mijlocul naturii!

Semnal telefonic la 1800 m

Un lucru care m-a surprins în mod plăcut a fost că poţi vorbi la telefon liniştit şi în vârful muntelui.

Îmi amintesc cu amuzament de unele momente în care nu aveam semnal în birou şi trebuia să ies în stradă. Sau chiar acasă, pe hol, de parcă aş fi fost în buncăr, nu la etajul 4.

Dar la munte trebuie să fie asigurat semnalul telefonic. Cum să anunţi altfel dacă se blochează telecabina deasupra păstrăvăriei? Trebuie să-ţi aducă cineva rapid o undiţă, ca să-ţi omori timpul până se remediază problema tehnică... Sau să-ţi faci selfie cu ursul şi să postezi imediat online, înainte să-ţi ia telefonul pentru comenzi de zmeurată cu miere...

Excursie la munte

Înainte de urcare am întâlnit o tânără localnică misionară. Pentru că n-am acceptat pliantul oferit, m-a întrebat unde cred că se va duce sufletul meu după ce voi muri. Neavând altceva mai urgent de făcut, am promovat puţin libertatea de gândire şi relativitatea adevărului în privinţa ideologiilor spirituale. Cred că n-am avut prea mult succes pentru că la final m-am trezit cu pliantul în mână. :)

Aerul puţin răcoros de munte, soarele care a alungat ceaţa şi briza uşoară care sufla au creat o atmosferă foarte plăcută. Am fi putut rămâne mult timp în vârf dacă am fi avut mai multe provizii. Ulterior am aflat că foarte rar se prind zile senine şi călduroase în mijlocul toamnei, în acea zonă.

Şi totuşi, dacă sufletul meu va mai exista după moarte, cred că aş vrea să meargă la munte şi să admire în continuare priveliştea.

Festivalul medieval de la Suceava – partea a doua

După cum spuneam data trecută, am rămas la “oaia decapitată”. Sună destul de medieval, dar a fost un joc bine organizat, după normele UE. Chiar dacă în unele ţări asiatice încă se mai joacă – da, în secolul XXI! – ei folosesc o capră. Probabil e un animal mult mai comun în acele zone: Tadjikistan, Uzbekistan.

Ce este de fapt? Aş putea spune că e o combinaţie de polo (hipic), baschet, lupte şi acrobaţie.

Pe teren se află două coşuri mari, împletite din nuiele, câte unul pentru fiecare echipă. O echipă e formată din 3 călăreţi. Arbitrul aruncă “oaia” (erau două bucăţi de blană de oaie, bine legate cu o sfoară una de alta) cât mai sus la centrul terenului. Călăreţii galopează spre ea să o prindă (foarte rar reuşesc să o ia din aer). “Oaia” trebuie ridicată de călăreţ fără ca acesta să coboare din şa – puţină acrobaţie, cam dificil pentru cei puţin supraponderali. Apoi trebuie date două pase co-echipierilor şi se înscrie la coş – dacă reuşesc să treacă de apărare.

Noi am văzut două meciuri şi deja echipele aveau galerie puternică la balustradă, mai ceva ca la fotbal. Cu mare dezamăgire la “auto-coş”; te mai ia valul şi uiţi unde trebuie să marchezi. Mai ales dacă coşul echipei tale este nepăzit de nimeni. :) A fost extrem de comic, mai ales când s-a dezmembrat “mingea” şi s-au crăpat pantalonii de la prea multe acrobaţii.

Festivalul medieval de la Suceava – partea întâi

Anul acesta am fost la festivalul medieval de la Suceava. Partea din program care ne-a convins să mergem a fost “lupte cu săbii şi topoare”. Până când au început, eu am crezut că va fi ceva demonstrativ. Apoi s-au anunţat echipele HMB (historic medieval battle) şi a început competiţia internaţională, cu arbitru. Poate a fost totuşi ceva gen wrestling. A trebuit să plecăm înainte să-mi dau seama dacă într-adevăr se băteau pe bune.

Micuţul nostru a fost încântat de toate armele expuse. Mai ales că a avut voie să tragă şi el cu arcul. Cu tunul nu se putea. Probabil se consumaseră deja toate ghiulelele. Programul pentru copii a inclus magie, teatru de păpuşi, spectacol cu baloane uriaşe.

În postarea următoare vom explica “oaia decapitată”.

Efecte speciale luminoase – ce face Sf. Ştefan?

Dacă m-aş fi chinuit să adaug efecte speciale în programe de prelucrare grafică, mă îndoiesc că ar fi ieşit aşa de bine. Fără intenţie, am obţinut în poză o reflexie ciudată pe tabloul lui Ştefan cel Mare. Oare erau ţigări aşa de subţiri acum 500 de ani? Sau confiscau narghilele în urma bătăliilor cu turcii?

Minigolf la 3100 m adâncime

Anul acesta ne-a plăcut noul traseu de minigolf din salină. Nu era în urmă cu doi ani, când fuseserăm ultima dată. Micuţul a câştigat de trei ori. Probabil că regulamentul normal ar fi fost să lovim pe rând, până înscriem. Noi ne-am gândit să folosim doar câte o lovitură. Probabil că temperatura scăzută (aprox. 11 grade Celsius) ne-a făcut să nu avem răbdare să aşteptăm prea mult.

Am jucat şi ping-pong, dar trebuie să aştept să mai crească. Încă nu-l pasionează prea mult sportul ăsta, mai ales dacă nu prea ajunge la masă. Nu-i nimic, nici eu nu ajung la fileu, dar ne descurcăm.

Din păcate, piesele de şah de mărimea lui erau ocupate, altfel am fi încercat puţin şahul vrăjitorilor. O variantă fără săbii, chiar dacă în film erau, că ne-ar da afară pentru uz de arme albe.

Gulliver în ţara uriaşilor – loc de joacă pentru pitici

Ar fi frumos să avem şi noi în oraş un loc de joacă la fel ca acesta. Uriaşul şi piticul m-au dus cu gândul la “Călătoriile lui Gulliver”. Parcul e umbros şi răcoros, dar cu puţini copii. Poate că mulţi sunt plecaţi la bunici în vacanţă. Dar în copilăria mea erau zeci de copii chiar şi în timpul verii. Din păcate, acum cred că îi pasionează mai mult mediul online decât ieşirile în natură.

Librex 2019 – unele tradiţii merită să fie păstrate

Am cam rămas în urmă cu postările. Vara e mai bine să stai în aer liber, nu cu nasul pe Internet. Aşa că am rămas cu poza asta tocmai din luna mai.

De mult timp (din vremea studenţiei) noi mergem la târgul de carte Librex în fiecare an. Anul acesta “şmecherul” şi-a luat mai puţine. Încă mai are de citit cărţile de anul trecut.

Eu mi-am îmbogăţit colecţia de cărţi în limba engleză. Trebuie să am o rezervă pentru iarnă, când ieşim mai rar. :)

Răcoare de primăvară

Be cool!

Mie îmi plac multe lucruri, mai puţin descrierile. Îmi amintesc de multe ore plictisitoare, la şcoală, când ne punea să căutăm şi să creăm figuri de stil. Păi de ce să mă sparg în figuri când vede toată lumea ce se întâmplă în jur? Să rupem stilul şi să nu mai fim figuranţi! Ieşiţi afară şi bucuraţi-vă de primăvară! Mai e puţin şi se termină...

Lista neagră a deserturilor

Greu, dar am găsit un desert pe care micuţul nu-l mănâncă: tort cu brânză. Nu pare aşa de închis, dar a ajuns pe lista neagră din lipsă acută de zahăr. De acum ştiu ce să fac, să nu mai atenteze şi la porţia mea. :) Oricum, după atâtea sărbători în luna aceasta, nu prea ne mai arde de desert. Cel puţin eu ştiu că trebuie să fac sport minim 2 ore pe zi ca să dau jos toate kilogramele în plus. Deja am început cu un meci de DOTA (Defense of the Ancients). :)

Sport – încearcă toate variantele

Am rămas în urmă cu postările. Cam aşa se întâmplă când ai zile pline cu activităţi plăcute. Nu-ţi mai ajunge timpul să le ţii evidenţa. :)

Săptămâna trecută am încercat un nou sport: popice. A fost distractiv, însă am tras concluzia că e prea obositor pentru cineva de vârsta şi mărimea mea. Dacă mă străduiesc puţin, reuşesc să mă ascund după o bilă (vezi imaginea de mai sus).

Aşa că după o oră am trecut la ping-pong, la care am muuultă experienţă. Nu mai jucasem de mulţi ani. Am descoperit că e cam la fel cu mersul pe bicicletă. :) Memoria muşchilor, adică reflexele formate de-a lungul timpului nu se pierd. Nici “bicicleta” de pe nas nu m-a împiedicat să joc.

Abia aştept să fie mai cald şi să trec la sporturile de exterior.