1000 de gânduri în slujba sănătăţii

Astăzi este o zi importantă pentru orice persoană animată de simţul responsabilităţii şi al autoconservării. De Ziua Mondială a Sănătăţii s-a lansat campania “1000 de oraşe, 1000 de vieţi”. Organizaţia Mondială a Sănătăţii îşi propune să promoveze activităţi de susţinere a sănătăţii în cât mai multe oraşe care au pus la dispoziţia sa spaţiile necesare prin închiderea circulaţiei autovechiculelor. Urbanizarea este un factor important care afectează sănătatea populaţiei, cu atât mai mult cu cât trendul demografic este puternic ascendent în oraşe.


Aşadar să ne rezervăm 1000 de secunde, minute sau chiar ore – oricât este necesar pentru fiecare dintre noi - pentru a ne reorganiza priorităţile astfel încât sănătatea să urce de pe ultimul loc, având în final chiar pretenţii la un loc pe podium.

Când văd avertizările cu care sunt presarate calupurile publicitare, mă gândesc dacă începem deja să urmăm tendinţa exagerat prezentată în comedia “Idiocracy”, unde media IQ-ului atinge cote aproape negative. Chiar avem nevoie să ni se reamintească în mass-media banalităţi pe care orice persoană ar trebui să le ştie şi să le urmeze instinctiv? De exemplu, pe lângă arhicunoscuta directivă a Consiliului European “Tutunul dăunează grav sănătăţii!”, au apărut atenţionări în privinţa sănătăţii: să consumăm zilnic fructe şi legume, să evităm consumul excesiv de sare, zahăr şi grăsimi şi să facem mişcare cel puţin 30 de minute pe zi. Într-adevăr, alimentaţia sănătoasă este o necesitate, dar nu şi un scop realizabil printr-o simplă lansare de îndemnuri. Măsuri de susţinere a agriculturii autohtone şi de limitare a importurilor de produse puternic chimicalizate sunt de asemenea necesare. Ce face un român cu un salariu de toată jena? Cumpără toate prostiile nesănătoase, dar atractive prin preţurile scăzute. În starea de sănătate al populaţiei se reflectă şi gradul de sănătate al economiei în ansamblu. Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră că în România sunt prezenţi şase factori de risc major la adresa sănătăţii: bolile cronice, anemia, alimentaţia defectuoasă a copiilor, obezitatea şi subnutriţia, accesul restrâns la apă şi sisteme sanitare, consumul de alcool şi tutun. Este evident că ne aflăm într-o situaţie departe de cea a unui stat modern şi civilizat.

Ştim cu toţii că este mult mai uşor să previi decât să tratezi. Dar câţi dintre noi se prezintă la controalele anuale – ca să nu mai spunem de investigaţii detaliate în clinici particulare – fără să aibă vreun motiv întemeiat? Abia la al câtelea simptom mergem la un medic? Probabil că sunt suficient de mulţi ipohondri – pretextul sub care s-au introdus noile taxe în sistemul românesc sanitar. Dar adevărul e că marea majoritate a oamenilor neglijează primele semne de boală din lipsă de timp şi de bani, aproape până când starea de disconfort devine intolerabilă.

În ceea ce priveşte măsurile de igienă personală, de igienizare a locuinţei sau a locului de muncă, avem nevoie de emisiuni TV cum ar fi “Curat, murdar?” să ne educe? Nu am mania curăţeniei, în sensul că nu simt nevoia să sterilizez zilnic mediul în care stau, dar, totuşi, îmi vine greu să cred că unii oameni pot sta în condiţiile descrise în acea emisiune.

Mişcare am face, dar unde să ieşim la jogging când străzile şi parcurile sunt pline de câini vagabonzi? O măsură bună care ar fi trebuit iniţiată de ziua sănătăţii ar fi fost colectarea tuturor javrelor care bântuie străzile şi neutralizarea lor, pentru că au un risc mare de transmitere a bolilor. N-are decât să-mi sară în cap Asociaţia pentru protecţia animalelor, însă eu cred că locul lor nu este să se gudure printre trecători după raitele prin gunoaie. De ce să fie mediul urban înţesat de animale? Există avantaje uriaşe în comparaţie cu neplăcerile pe care le cauzează? Este prea scump să fie “vânate” şi eliminate toate animalele fără stăpân? La câte taxe şi impozite plătim mi se pare normal să ni se asigure siguranţa deplasării pietonale.

Şi după ce scăpăm de “prădătorii” necuvântători ce ne facem cu cei din aceeaşi specie cu noi? Violenţa este un pericol imens pentru sănătatea noastră, atât fizică, cât şi mintală.

Voi ce măsuri luaţi pentru păstrarea sănătăţii?