De la cordonul ombilical la buricul pământului

Oamenii erau mai pudici decât astăzi, după cum se reflectă în moda secolului al XIX-lea. Nu înţeleg cum puteau sta femeile cu crinolinele alea imense pe ele, mai ales pe timp estival. Nu cred că îşi montau pe dedesubt ventilatoare cu baterii.


Din secolul al XX-lea, fustele au început să se scurteze, cel puţin pentru europeni. N-avem treabă cu obiceiurile musulmane legate de hijab, jilbab şi toate celelalte accesorii care nu te lasă să distingi o femeie de o cămilă. S-a ajuns la etapa în care ombilicul a păşit din culise pe scena modei. De la simpla sa etalare până la piercinguri cât mai decorative.

Însă dansul din buric e de provenienţă orientală şi e mult mai vechi decât mulţi dintre noi ar crede. Personal, am văzut o demonstraţie “pe viu” abia pe la vreo 15 ani. O vecină se lăuda cu această nouă abilitate dobândită în urma unei “vizite de lucru” în Turcia, scurtată pe neaşteptate de intervenţia poliţiei în afacerile ei externe. Interdicţia de pe paşaport nu a descurajat-o. S-a reprofilat şi s-a dus la italieni. Numai că ei nu erau mari amatori de dans din buric. Vă daţi seama ce obosit se simte ombilicul după ce e asaltat de expansiunea unor cantităţi enorme de pizza. Ultimul lucru pe care vreţi să-l faceţi este să-l zgâlţâiţi. Mai puţin în cazul în care doriţi să revedeţi “pe viu” scena de exorcizare din Scary Movie.

Din totdeauna s-au aflat printre noi persoane care se cred buricul pământului. Ei sunt peste tot dar nu-i prea observăm pentru că nu sunt aşa de importanţi pe cât le place să creadă. Cel mai mediatizat dintre ei este în prezent nea Jiji. Să zicem că ar avea o scuză pentru accesele de megalomanie: vorbeşte de parcă încă ar fi conectat la un cordon ombilical. Şi mulţi oameni, în special stelişti, speră ca această ancoră să acţioneze ca o coardă de bungee-jumping şi să-l antreneze într-o mişcare de genul: Enigma – “Return to innocence” .