Equilibrium – metal extrem finisat cu pasiune

Cred că fiecare dintre noi are cel puţin o pasiune. E superb, cât timp nu e nocivă. Avem nevoie de senzaţii tari ca să simţim că trăim.


Întotdeauna mi-au plăcut metalele extreme. Din copilărie, de fapt, după ce mi-a trecut faza techno. Cu câţiva ani în urmă am descoperit Equilibrium – o formaţie germană de epic folk/viking metal. Melodiile lor sunt incomparabile cu oricare altele. Ca şi senzaţia pe care o lasă audiţia lor. Abia aştept să lanseze un nou album. Am ascultat “Sagas” de zeci de ori şi tot nu mă pot sătura de el.

Mă lasă rece comentariile celor din jur, de genul: “Ce urlă ăla aşa? Parcă i-a băgat sula-n coaste...” sau “Îţi dai seama câte pungi de vomă le trebuie la un concert?” Equilibrium are o linie melodică excelentă, incomparabilă cu orice altceva am ascultat până acum, iar părţile vocale se îmbină perfect cu cele instrumentale, desăvârşind opera de artă.

Mulţi ar contesta: “Ce artă? Sunt nişte nebuni disperaţi, care zdrăngăne şi urlă cât îi ţin plămânii!” Este opinia lor şi o respect. Dacă nu-ţi place ceva, nu te poate convinge nimeni să asculţi. La fel, nici eu n-aş asculta manele, nici dacă mi-ar fi creierul în pericol iminent de implozie în contact cu un proiectil letal.

Aşadar, scopul postării mele nu este să popularizez metalele extreme. Vreau doar să precizez că acestea reprezintă pentru mine o formă de relaxare, un deliciu şi, uneori, un obiect de contemplaţie. Cu siguranţă aveţi şi voi pasiuni demne de a fi menţionate sau cel puţin destăinuite prietenilor. Carpe diem tuturor!