Astăzi este sărbătoare: e ziua lui Shakespeare, atât aniversare, cât şi comemorare.
Îmi tot amintesc în fiecare an o replică pe care am primit-o de la o colegă de serviciu: “Da’ ce? Şi pe el îl chema Gheorghe?” Şi ce faţă serioasă avea persoana care m-a întrebat!... Nici acum nu ştiu cu siguranţă dacă a vrut să glumească sau dacă pur şi simplu a zis primul lucru care i-a trecut prin cap fără să se gândească la absurditatea lui. Oricum, este de apreciat spontaneitatea de care a dat dovadă.
Ce am citit de Shakespeare? În timpul liceului am reuşit să cumpăr “Hamlet” şi “Julius Caesar” în limba engleză, de la o expoziţie de carte. Întrucât astăzi se sărbătoreşte şi ziua internaţională a cărţii şi a copyright-ului n-ar fi corect să adaug pe lista de lecturi şi ebook-urile piratate (deşi e îndoielnic faptul că marele scriitor s-ar întoarce după aproape 400 de ani să colecteze drepturile de autor cuvenite; nici măcar nu a fost mumificat :) ).
În orice caz, am citit doar o părticică infimă din opera lui Shakespeare. În special din cauză că programa şcolară punea accentul pe gramatica, nu pe literatura limbii engleze. Aşa că m-am limitat la puţinele ecranizări care au fost difuzate la televizor pe atunci: “Hamlet”, “Othello”, “Nevestele vesele din Windsor”, “Visul unei nopţi de vară”, “Romeo şi Julieta”. N-am prins prea multe pentru că nu se încadrează în genul SF. Chiar dacă nu e pe primul loc în topul preferinţelor mele, merită să îi dedic puţin timp. Măcar să-mi amintesc ce frumos era în timpul anilor de studiu, când aveam timp berechet şi pentru jocuri, şi pentru lecturi suplimentare.
Tuturor ne plac poveştile. Ce citeaţi în copilărie? Presupun că nu literatură în limba engleză. Mie îmi pare rău că am ratat multe poveşti simple şi captivante. Acum e prea târziu să mă mai bucur de senzaţia lor misterioasă, de efectul acela surprinzător pe care îl produc asupra copiilor. Vi se întâmplă să recitiţi o carte după 5-10 ani şi să observaţi că priviţi lucrurile într-o altă lumină? Am păţit de mai multe ori. Ne schimbăm într-un ritm uluitor atât preferinţele, cât şi modalitatea de percepere a universului înconjurător.
Dar să revenim la Shakespeare. Nu a scris poveşti, dar şi-a pus amprenta asupra dezvoltării literaturii mileniului trecut şi cu siguranţă nu va fi uitat încă vreo câteva milenii de acum încolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu