Eu intru rar pe Yahoo Messenger. Doar când îmi mai aduc aminte parola. Dacă am noroc şi nu mi-a expirat contul pot chiar vorbi cu cine găsesc online. Sau las mesaje offline dacă am ceva important de spus.
Nu-mi place să stresez lumea cu mesaje de tip “mass”. Să zicem că astfel e mai uşor de trimis o urare de sărbători sau ceva comic. În rest, nu văd rostul unor expresii de genul: “bă, care ştiţi un film mişto” sau “cine-mi spune şi mie cât e ceasul”. Am primit destule. Dacă sunt bancuri sau link-uri memorabile n-am nimic împotriva mass-urilor. Am dat şi eu unul. Bine, recunosc, au fost mai multe, dar doar după acesta am primit o replică ce m-a lăsat perplex.
Ce zice omul: “Nu ştii că X (adică posesorul id-ului din lista mea) e mort de doi ani? Eu mai intru pe aici să verific email-uri.”
Eu... ce să mai zic... Ptiu! Multe mi-au mai trecut prin cap, însă am rămas numai cu câteva chestii:
1) Aşa de des m-am autentificat eu şi am vorbit cu persoanele din listă? Să nu ştiu că a murit? Şi nu de ieri-alaltăieri. Chiar de 2 ani! Da’ cine era să mă anunţe? Mortul? Şi aşa am ajuns la punctul 2.
2) Mortul să fi trimis mesajul? Şi chiar aşa de târziu? Nici nu m-a chemat la înmormântare, pomană, colivă, ţuică de prune...
3) Cine mm (cenzurat) e X?
4) Dacă e mort, cum pm (cenzurat) mai verifică email-uri?
5) Dacă le verifică altcineva, care are parola, de ce ar vrea să ştie ce email-uri a mai primit mortul după vreo 2 ani?
6) Dacă mortul primeşte email-uri înseamnă că nu sunt singurul nebun care trimite mesaje morţilor. Şi aşa m-am consolat că n-am şters id-ul la timp.
Aţi păţit vreodată aşa ceva? Ca să mai primesc vreun bonus de consolare. :)
2 comentarii:
m-a pus pe ganduri intamlarea, tre sa imi fac timp intr-o zi sa imi verific intreaga lista de adrese. am id-uri adaugate in urma cu ani buni de pe cand stateam in camin si era la "moda" sa ai id-ul la tot palierul, ca deh, pe atunci cei cu pc eram mai presus decat cei fara.:D
oare ce surprize ma asteapta? :))
pe langa ganduri, adaug si zambetul urias pe care mi l-a adus povestioara:)
Poate că în cazul nostru e mai simplu. Eu n-am decât vreo sută de id-uri pe listă. Dar sunt foarte mulţi care sar lejer de 300. Şi mă îndoiesc foarte tare că ar comunica în mod regulat cu toţi.
Mă bucur că pot împărţi măcar zâmbete. Aşadar să mă consider o persoană bogată.
Trimiteți un comentariu