Nu e ceva nou. Probabil că aţi văzut prezentarea pe Discovery Science cu ani în urmă. Pe scurt, miraculina este o proteină care modifică gustul. După ingerarea unei mici cantităţi dintr-o plantă producătoare de miraculină, alimentele acre ni se par dulci.
De ce scriu despre ceva atât de vechi? În primul rând pentru că indiferent cât de avizi am fi de ştiri – informaţii noi, senzaţionale, avem nevoie din când în când să ne amintim anumite lucruri esenţiale. Îmi place să cred că mă aflu prin marea majoritate a devoratorilor de informaţii. Orice fel de informaţii.
În al doilea rând, atunci când ai un copil lucrurile se schimbă mult. Începi să te gândeşti că micuţul se va baza pe tine să-l înveţi cât mai multe lucruri necesare supravieţuirii, integrării în societate şi dezvoltării personalităţii. Şi cum să-l învăţ ceva dacă habar n-am despre subiect? Să-i spun mereu “nu ştiu, dă şi tu o căutare pe net”? În acest fel se va lenevi şi va considera că nu are nevoie să ştie prea multe. Oricum le găseşte online când are nevoie. Partea bună e că nu trebuie să ne supraîncărcăm memoria cu tone de informaţii. Partea proastă e că avem nevoie de un minim de informaţii pentru a emite păreri proprii despre lumea în care trăim. Şi ca să înveţi pe cineva să gândească trebuie să-l faci mai întâi să-şi consolideze o bază de date. Acestor date trebuie organizate în aşa fel încât să aibă sens şi să constituie informaţii. Însuşirea informaţiilor şi capacitatea de a le utiliza constituie cunoaşterea. Avem nevoie de cunoştinţe pentru a putea lua decizii oportune. Dar deja m-am îndepărtat de tema propusă.
Eu trăiam cu impresia că percepem patru gusturi de bază: dulce, acru, sărat şi amar. Se pare că s-au mai descoperit şi altele, în special de către japonezi. Unul dintre ele chiar a fost acceptat printre cele de bază: umami. Asta m-a făcut să mă gândesc la cât de tare m-am ramolit. Nu mai sunt la curent cu noutăţile. Mă consolează faptul că nici programele şcolare nu s-au mai actualizat în ultimii 20 de ani. Aşa că nu mă va înjura copilul că nu ştiu să-l ajut la teme. Glumesc, “Baby Einstein” se va descurca singur (episodul cu baby Einstein va apărea într-o postare viitoare).
După “geniala” mea descoperire mi-am amintit de miraculină. Oricât de mult mi-ar plăcea dulciurile, n-aş vrea ca orice aliment să includă această proteină. Prima lege a lui Gossen ne împiedică să le savurăm pe termen lung. Diversificarea gusturilor e esenţială pentru a fi satisfăcuţi de consumarea alimentelor. Vreau şi bun gust, şi gusturi bune.
Iar am bătut câmpii şi v-am plictisit de la începutul anului. Mai sunt 361 de zile de plictiseală. Vă asigur că n-a intrat în sac. Şi nici zilele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu